Mie imi plac cartile. Citesc, sau mai degraba citeam, tot felul de prostii, carti politiste, capa si spada, SF-uri, cate un roman mai serios. Rar sa citesc una dintre cartile alea "grele". Alea par a fi mai mult munca, decat distractie.
Una peste alta, ultima data cand am calcat intr-o librarie, era toamna si telegraful abia se inventase. Pardon, cautam o carte de dat cadou. Si m-a pus dracu' sa ma duc la standul de "personal improvment", sau cum dracu se chema in .... aia, cum ai zice? A! Romana!
Si am stat si m-am minunat de ineptiile prezente acolo. Tot felul de rahaturi, scrise de tot felul de rahati, despre cum sa faci miliarde din piatra seaca, despre cum sa scapi de fobii cu ajutorul mastilor faciale din castraveti, cum sa acumulezi energie mestecand cioburi si asa mai departe.
Evident cartile astea ca si alea de marketing, se adreseaza la persoanele care se inchid mai greu la sireturi. Din pacate se mai adreseaza ai unor categorii defavorizate, oameni cu diverse traume care nu pot gandi corect, sau care cred ca problema lor este ceva extraordinar care trebuie extirpat. Si pe langa asta, mai sunt o gramada pentru tinerele mame, care toata lumea stie sunt complet cretine. Asta ma deranjeaza, oarecum pe mine, ca unii oameni chiar cad in capcana tampeniilor asta, si stiu despre ce vorbesc ca am citit de vreo 10 ori o carte de marit capacitatea!
Una peste alta rechini au existat intotdeauna. Sau ma rog, astia nu prea sunt rechini, astia sunt cam ca viermii. Ma refer la scriitori. Pui mana pe ceva ca ti se pare interesant si BAM! ai luat tenia! Pana te prinzi mai trec 3 ani.
Va dau eu un sfat daca vreti sa scapati de traume: iesiti dezbracati la o plimbare prin oras in jurul orei 12 si dupa aia macar o sa aveti o chestie reala de care sa va fie rusine, sau care sa va obsedeze.