Nimeni nu face parte din societate , societatea e numai o mica parte din noi.

vineri, 14 ianuarie 2011

Biblioteca bunicului

E aproape 12 si trebuie sa ma culc, pentru ca maine ma asteapta viata mea de caine de lux. Am mai scris un articol si nu mai vreau unul in aceeasi zi, dar am nimerit pentru prima data pe pagina cu Bibliateca si asta m-a rascolit un pic. Il programez pentru maine.

Am avut o copilarie de cititor avid. Toata povestea se intampla la bunici unde parintii mei ma parcau vara de vara o luna, doua. Aveam si acasa biblioteca, o stiam pe dinafara. Majoritatea cartilor am ajuns sa le citesc, dar le stiam pe toate, cu tot cu titluri si cu autori si cu pozitia de pe raft. Le aranjam cu drag dupa culori si dimensiuni si autori si genuri.

Revenind la bunici, nu aveam prieteni acolo si nu aveam mare lucru de facut in afara de mestesugit diverse masinarii fantastice care invariabil nu functionau cum credeam eu ca vor functiona. Casa era batraneasca cu camere mari si inalte, cu peretii varuiti cu model cum era moda in zona aia, si in timpurile alea, cu oglinda incadrata in lemn sculptat, cu paturile tari si pernele de paie, cum ai placeau bunicului.

Citeam zile intregi, ascuns de soarele verii, oprindu-ma doar, cand nu mai vedeam, sa imi odihnesc ochii pe covorul de pe perete ce infatisa un ciobanas cu iubita lui intinsi pe o pajiste. Daca stau sa ma gandesc e cea mai romantica imagine pe care mi-o pot imagina. Citeam carte dupa carte, ajunsesem sa le iau la rand. Acolo l-am trait pe Pardaillan si pe Long Carabine, acolo am naufragiat pe insula pustie pentru "Doi ani de vacanta", acolo am descoperit SF-ul romanesc din colectia cu triunghi isoscel pe coperta, acolo am ras cu Tom Sawyer si am plans alaturi de copiii cersetori de pe strazile Londrei. 

Imi aduc aminte de un episod inedit in care bunicul incerca sa repare televizorul obosit pe lampi pe care il aveam in camera in timp ce eu citeam o comedie SF romaneasca, numele imi scapa. Dupa o jumatate de ora de schimbat la lampi si umblat la reglaje cu nervii intinsi la maxim, si cu minunatia de nepot care citea si se tavalea prin pat de ras, l-am auzit pentru prima data pe bunic zicandu-mi ceva de mama, dupa care a plecat rapid din camera lasand televizorul desfacut si toate pisele intinse prin camera.

Una peste alta, casa aia nu mai e a noastra, probabil a fost daramata intre timp, si tot ce a ramas din biblioteca bunicului sunt amintirile mele. De multe ori imi pare rau, dar stau si ma gandesc ca lucrurile sunt efemere, dispar sau se strica, dar ceva tot ramane: Eu! Acolo m-am nascut eu, alaturi de personajele fantastice, de bunicul si bunica si cartile lor, de fratele meu si barcile din scoarta de copac pe care le mestesugeam cu grija doar ca sa se scufunde in jgeabul de la fantina.

20 de comentarii:

  1. Doamne, ce-as vrea sa fii elevul meu de a Xi-a si sa scrii toate acestea, sa ma treaca valuri de emotie la ora. Eu nu mai citesc decat foarte rar cate o compunerica buna, fiindca elevii nu mai citesc decat prospectul de la hartia igienica. De un an nu mai dau lista lecturilor de vacanta. Am fost reclamata ca o indic desi nu mai e in programa(intr-adevar, nu mai apare in Programa analitica). Am crezut ca e bine sa orientez si sa dirijez lectura copiilor. Mi s-a reprosat fie ca fac asta sa se vanda cartea unde sunt coautor, fie ca sa dau note mici intentionat. Aum am sa marturisesc sincer ca aceasta carte nu am scris-o pentru cei de la scoala, ci pentru a rememora sentimentele mele fata de cineva, care nu ma putea vedea decat sub forma unei carti.Va dati seama ca nu puteam sa le spun: Tampitilor, eu am scris cartea asta din dragoste, ca nu puteam sa scriu un roman, ca sa ma judece lumea .

    RăspundețiȘtergere
  2. Corect ortoepic si ortografic: amalgame!

    RăspundețiȘtergere
  3. Amintiri frumoase dar sa nu uiti ca omul sfinteste locul, in cazul tau bunicii. Formatia ta de inginer observ ca inca din tinerete nu dadea semne de succes, bunicul repara TV-ul tu citeai, iar barcile tale se scufundau mereu.:)
    Halal sictir inginer Izmaile.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Milogul.SRL
    Buna asta cu ingineria. Trebuie sa imi amintesc sa nu ma bag sa fac soft pentru vapoare.

    RăspundețiȘtergere
  5. @La Fee
    Tind sa cred ca idioate care voiau sex cu handralai in clasa a 6-a existau si inainte. Dar inainte era o anumita conceptie sustinuta si doctrinar de stat despre cum trebuie sa te comporti care atenua involuntar, poate, aceasta problema.
    In alta ordine de idei ajungem ca in vest unde viata sexuala incepe pe la 13 ani :) Poate ca nu e nimic rau in asta. Nu toate generatiile trebuei sa fie speriate de sex cum a fost generatia mea.

    RăspundețiȘtergere
  6. @La Fee
    Mi-ai raspuns cumva la comentariile de la alt articol? Ce o sa mai inteleaga cititorii nostrii? Cine mai cumpara tricourile si chilotii cu poza lu' Milogu?

    RăspundețiȘtergere
  7. @Dex
    Despre softul pentru vapoare, daca o sa fie a 2 a barca a lui Noe, o sa am grija sa nu te apropii de ea. :D

    RăspundețiȘtergere
  8. @Dex si La fee
    Sper ca va dati seama ca acum fac flotari pe marginea unei prapastii stand in spagat, ura mea crescanda provoaca mici scuturari ale pamintului, pe care voi muritorii de rand le numiti seisme. Bine ca sunt de origine divina si nu suspectez nimic, ca altfel as fi banuit vreun complot de prune.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Milogul.SRL
    Asta e o metafora pentru statul pe WC?

    RăspundețiȘtergere
  10. @La Fee
    S-a dat singur de gol cu complotul de prune!

    RăspundețiȘtergere
  11. @Dex
    Alo domnul Nostradamus, ai de pus 1 dolar in borcan. :D

    RăspundețiȘtergere
  12. http://www.youtube.com/watch?v=Y6_gBg4XjWk

    RăspundețiȘtergere
  13. @La Fee
    Tot la capitolul asta: Culoarea Magiei
    http://www.imdb.com/video/screenplay/vi2537619993/

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu stiu daca asta era intentia, dar m-am emotionat tare spre sfarsitul articolului..
    Imi amintesc si eu moda peretilor cu modele. La bunicii mei venea un nene surdo'mut care se ocupa de treaba asta. Era un eveniment simpatic, bunica era singura care se putea intelege cu el, prin tot felu' de semne si indicatii..
    E grozav sa citesti la bunici. Eu ma izolam in livada, pe o patura. Ma deranjau ganganiile uneori, dar faceau si ele parte din atmosfera :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Se pare ca fiecare sat are surdo-mutul lui. La bunici in sat el se ocupa cu taiatul porcului. Cum reusea un surdo-mut sa coordoneze 4-5 oameni este una dintre minunile managementului aplicat.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Dex
    Probabil era mai eficient decat unul care ar fi urlat mai tare decat porcul. :))

    RăspundețiȘtergere
  17. @Colorbliss
    Ala e alt stil de management :))

    RăspundețiȘtergere

Nu interzic nici un comentariu, din cand in cand o sa va pun piedica.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Adauga la Agregator.ro Click aici si te duc Hopa sus !