Nimeni nu face parte din societate , societatea e numai o mica parte din noi.

Se afișează postările cu eticheta dual. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dual. Afișați toate postările

duminică, 7 aprilie 2013

Jocul de-a draperia

Oscilația dintre nevoia de lumină și dorința de obscuritate poate crea ușor confuzii. Și până la urmă, de ce nu le poți avea pe amândouă? Simultan nu cred că se poate, nu la toate nivelurile existențiale, dar în mod alternant?

În secunda aceasta ai vrea să inspiri lumină, să simți cum îți pătrunde în tot corpul și celulele încep să respire, să trăiască, să zâmbească. Ieri, în timp ce mă plimbam grăbită într-o direcție, nu mai știu care - mai pierd contactul cu realitatea, și ascultam la căști Coldplay (da, mi-am dat seama că e posibil să îmi placă muzica lor, oare de ce nu am observat-o mai devreme?), a început să mă bântuie o imagine. O imagine a propriilor mele celule care zâmbesc. Zâmbesc și țopăie, mai exact. Cum arată o celulă care țopăie zâmbind? Poate ar trebui să fac un desen. Gândul m-a înseninat. Și am dat vina pe lumina de afară. Au fost tot mai rare diminețile în care am tânjit după lumină, după albul culorilor, dar în ultima perioadă nevoia asta îmi reapare. Lumina îmi produce un sentiment de exaltare sufletească. Și mai mult de-atât n-aș putea să explic.

În paralel, îmi trebuie întunericul meu. Când stau prea mult în lumină, ajung să mă suspectez de superficialitate și irealism. Când celulele îmi țopăie scăldate în lumină, sunt părți din mine pe care nu le recunosc – iar asta, în primitivismul meu de om egoist, mă sperie. Și atunci tânjesc după căldura unei lumini obscure, difuze, care să aducă liniștea întunericului. De întunericul din mine nu prea îmi mai e frică (iar asta e o dovadă de inconștiență, pe de-o parte), e teren sondat cu atenție, analizat și întors cu susul în jos de prea multe ori. Acolo e acum o liniște statică, una care nu mișcă nimic, nu tresare, nu (re)acționează. Când mi-e dor de ea, trag draperiile și fac întuneric.

Și până la urmă ce vreau? Să țopăie celulele în lumină sau să am liniștea mea din întuneric? Dar le vreau pe amândouă. Exersez mișcarea de mutat draperiile dintr-o parte în alta.  
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Adauga la Agregator.ro Click aici si te duc Hopa sus !