E duminica! Sa ne rugam!

sursa

Fie ca picioarele Lui sa loveasca in dinti toti dusmanii,

Iar unde da el cu pumnu sa sara numai euroi,

Iar privirea Lui inteligenta si a tot stiutoare sa ai inghete pe fraieri ca sa ii facem la portofele.

Iar cand ziua judecatii va veni, sa ne rugam, sa nu ne luam lovituri mortale,

Ci maxim un sut prin intoarcere. Fara fracturi grave, cel mult cateva vanatai.

Iar apoi sa stam alaturi de El si sa ne minunam cum sparge caramizi cu barba in Rai.

Si asa cum a domnit El in Texas, si filmele de serie B de la Holywood,

Asa sa domneasca si in imparatia cerurilor si pacatosii sa ii pupe cizmele de cowboy,

Iar noi, impreuna cu Isus si Yahve sa facem un pokeras in patru, pe suflete.

Apemin!

Multumim Google

    

      Dupa ce mi-a atras atentia Tovarasul de partid Doxatu` am zis sa va arat si voua ca suntem un blog serios, cu stofa si prestanta pe net, nu asa ca orice coate goale mate fripte din bucosfera.

      Aveti in foto vizite de pe google si ce au cautat oamenii care au ajuns la noi azi.Sa disecam putin, pensa....alcool....pensa....alcool...alcool...inca putin alcool...lasa draq pensa aia mmmai baga niste aaclool...hic, parol mon cher.

1.Cum faci cand te pierzi? il intrebi pe google asta in loc sa stingi monitorul ca sa-ti vezi fata?

2.Reclama cea noua din fructul oprit? In mod cert Doxatu` are un buget de publicitate precar daca dupa toata campania a reusit sa gaseasca singurul vizitator care este inhibat si in loc de sex zice fructul oprit.

3.Bosorog fute tinere? Cum mah? Eu nu i-am spus lu` bunicu` nimic , care din voi v-ati mintit stramosii ca e posibil sa prinda ceva pe net?

Luna de doi lei (ep 3)

     Titlul original al romanului"Luna si doi bani jumatate" propune, ab initio, cele doua posibilitati din viata fiecaruia, fie ca e artist sau simplu muritor.
     Poti sa ai luna si sa nu valoreze nici doi bani sau poti avea doi bani stralucitori precum e luna. Dar ca sa apreciezi corect cele doua situatii trebuie sa ai curajul sa incerci cele doua posibilitati.
     Eu nu am avut nicio sansa! Am murit ca magaru'lui Buridan intre galeata cu paie si capita cu fin.



Articol legat de 1 carte/zi gasiti la Biblia Teca

Alo, aterizeaza strabunica !

      Vine o vreme cand ne lovim de astia batrani. Adica nu ne lovim, ne lovesc ei pe noi, adica ai senzatia vreunei carti de Kafka prezenta cu tot cu personaje in viata ta reala.

      Atunci cand vorbim de niste batrini de pe strada, necunoscuti noua, situatiile par comice, in schimb cand e vorba de ai tai lucrurile se schimba.

      Sa incercam o caracterizare sumara. Pereche de batrinei simpatici care aduna tot felul de nimicuri de care nu se mai pot desparti datorita valorii sentimentale capatate in timp: 

      - Bara asta de Dacie din sufragerie, era ca si noua cand am gasit-o, imi aduc aminte ca si ieri, era octombrie si iesisem sa-mi cumpar niste lapte...

Trecerea de la naratiunea subiectiva,la naratiunea obiectiva

     In acest moment al basmului este necesar un artificiu epic. Canalia e vrajita 100%, deci nu o mai putem folosi ca personaj narator. E asezata pe scaunelul ei din fata micului birou Biedermeier ,dar nu o vedem prea bine ca e acoperita de ciorne .Pe toate s-a chinuit sa scrie un moto, dar unu-i prea de tot, altu-i foarte cuprinzator. Oricum e in impas.

De ce sunt vacile sacre in India?

Pentru a o mie una oara niste indieni au reusit sa calce alti indieni in picioare. Stirea este aici. Si, pentru a o mie una oara cand o tragedie incredibil de cretina se intampla, religia trebuie sa joace un rol. Spuneti-mi: Cu ce ne-a ajutat religia pe noi vreodata? In afara de faptul ca tine cretinii ocupati?

P.S. Varianta in engleza a acestui articol aici!

Romania turistica

    

      M-am tot gandit zilele trecute dupa o discutie cu o prietena digitala, sa va povestesc despre unele locuri de pe la noi de prin tara mai putin vizitate, nu imi fac griji pentru posibili cocalari amatori de gratare si manele deoarece zonele nu sunt foarte accesibile.

      "Împaraţea pe atunci, prin Ţara Haţegului, Alb-Împarat, care îşi avea scaunul domniei nu mult departe de Sălaş; ai văzut cetatea de la Mălăeşti; bună-mea spunea că acolo ar fi fost tronul împaraţiei..." Asa incepe povestea redata de Emilian Iliescu -  din cartea Peste Retezat, la Herculane (1957).

      Sa stiti ca daca nu ar fi fost vorba de o poveste, locurile ar fi depasit in frumusete orice scriere facuta de om. 

Biblioteca bunicului

E aproape 12 si trebuie sa ma culc, pentru ca maine ma asteapta viata mea de caine de lux. Am mai scris un articol si nu mai vreau unul in aceeasi zi, dar am nimerit pentru prima data pe pagina cu Bibliateca si asta m-a rascolit un pic. Il programez pentru maine.

Am avut o copilarie de cititor avid. Toata povestea se intampla la bunici unde parintii mei ma parcau vara de vara o luna, doua. Aveam si acasa biblioteca, o stiam pe dinafara. Majoritatea cartilor am ajuns sa le citesc, dar le stiam pe toate, cu tot cu titluri si cu autori si cu pozitia de pe raft. Le aranjam cu drag dupa culori si dimensiuni si autori si genuri.

Revenind la bunici, nu aveam prieteni acolo si nu aveam mare lucru de facut in afara de mestesugit diverse masinarii fantastice care invariabil nu functionau cum credeam eu ca vor functiona. Casa era batraneasca cu camere mari si inalte, cu peretii varuiti cu model cum era moda in zona aia, si in timpurile alea, cu oglinda incadrata in lemn sculptat, cu paturile tari si pernele de paie, cum ai placeau bunicului.

Zecchino d'oro (ep.2)Canalie isi revine...

( Canalie isi revine din aducerea aminte.) Bestie era in fata mea in toata splendoarea lui de gin. Cum se afla multa lume in anticariat stateam asa stinghera, constienta ca in societate nu te poti apropia mai mult de 50 de cm. de cineva, chiar daca e colegul tau de banca si de vise:
- Hei, ti-am scris o suta de mesaje, ti-am trimis porumbeii pacii , am dat drumul curcubeielor si am azvarlit apa minerala din adancuri sa iti atrag atentia! Pana la urma l-am rugat pe Milog sa te trimita la anticariat, sa iti cumperi Luna de pe cer sau Zecchino D'oro, ce ti-o placea! Am nevoie de raspunsul tau la dilema cu luna si banutul. Am dat teste la toate zanele din regat, au raspuns care cu juma' de gura , care cu reprosuri. Intr-un tarziu, mi-am amintit de tine , Canalie, dar nu mai ai agilitatea de odinioara. Cat pe ce sa trag cu arcul in tine. Sa te omor si sa te reinventez asa cum te stiam.

Copiii

Dupa cum va poate asigura orice tanar parinte cu grave imbalante hormonale, datorate implinirii a noua luni de la descoperirea unui grav defect de fabricatie la produsele Durex, copiii sunt niste ingerasi cu scutecul plin facuti sa scoata lumea din mocirla eterna in care se balaceste. Asta bineinteles este pentru acei cititori care vin aici pentru poze si care considera ca o persoana dereglata hormonal poate fi considerata expert in domeniul copiilor. Pentru cei care nu si-au imprastiat inca creierii prin minunatul act al creatiei denumite generic si "dansul ploii", "de-a animalul cu 4 picioare" sau "normal ca pot sa ma abtin", voi oferi si o alta analiza, mai stiintifica si mai logica.

Canalia si Bestia

     Daca va imaginati ca am sa va povestesc varianta pentru copii a basmului Frumoasa si Bestia, va inselati amarnic.
     Cele doua nume sunt doua porecle din vremea cand eram la Scoala de Zane, Magi, Gini si Vrajitori. Nu v-as fi scris despre asta, daca nu ma trimitea Milostivenia Sa Milogul sa imi cumpar "Luna...". Intr-o pauza am fugit pana la anticariat si pentru ca mi-era frica sa nu intarzii la ora, am impins cu forta usa magazinului si asa am lovit pe cineva care statea cu spatele spre intrare. Cand s-a intors sa vada cine intra asa impetuos, a izbucnit in ras! Era Bestia! Bestia si cu mine am fost si suntem prieteni de peste veac. Ne vedem cam la o suta de ani, dar cu aceeasi bucurie.

      Am fost cei mai buni colegi de banca.

Cele trei dorinte ale Cenusaresei

     Am fost rugata de un baietel sa ii indeplinesc trei dorinte ivite in mintea si sufletul sau de un vis care nu este oricui familiar.
     Prima dorinta a fost sa schimbe lumea prin armonie pana la anularea contrariilor. Mi-am cautat in biblioteca mea de zana ceasloavele cu vraji. Domul I ma trimitea la Morfologie. Am spus repede definitia morfologiei in chip de vraja si... stupoare! Morfologia mi-a raspuns ca se ocupa cu modificarea formelor cuvintelor, ca armonia ei inseamna transformare prin categorii gramaticale precum gen, numar sau caz.  
     Deci, cuvantul nu poate modifica lumea morfologiei,dar morfologia actioneaza asupra cuvantului , fara sa il consulte.Parerea cuvantului nu conteaza.El va intra in armonia textului dupa comandamentele morfologice: "am visat o lume...".

I have a Dream...

        Am visat o lume in care "luptatorii" pentru pace nu existau pentru ca nu era nici un razboi niciunde, am visat ca nimeni nu murea de foame, am vazut ca femeile sunt frumoase in special cand au copii si mai putin frumoase atunci cand vand sex pe pelicula sau in realitate, am vazut ca barbatii nu sunt facuti doar pentru razboi sau pentru vanatoare, am visat ca raul si binele era cunoscut de toti si nimeni nu gasea un motiv sa faca rau.

Sa mergem la Club, domnilor! (Update)

Invitatia mea este la un club englezesc rafinat.Suntem in 1930 si tocmai s-a inventat fotoliul chapeau de gendarme acoperit cu piele fina de mouton.
Eu nu beau decat o picatura de wisiki bourbon( fiindca este un mai dulce dacat celelalte soiuri), multumesc! Sa ne asezam confortabil, fiindca va voi vorbi despre superficialitate. De atatea ori a trebuit sa vorbesc despre lunga lista de geniali ai lumii, incat mi-e sila. N-au urnit lumea din loc si nu au schimbat-o! Toti acestia si-au creat o buna propaganda fie prin stapanii vremii, care au vrut sa isi lege numele de vreun artist ce parea mai uimitor, fie prin vreun marketing de conjunctura. Superficialitatea mea vine din admiratia pentru lumea marunta. Bobul de roua cat de mic ar fi, daca il privim cu atentie , oglindeste toata splendoarea firmamentului pana la cea mai mica firimitura de lumina (seamana un pic cu Caragiale in studiul "Cateva pareri"). Lucrul cu copiii mici m-a facut sa ma entuziasmez mai mult de compunerica stinghera a vreunui copilas ,decat de reproducerea fidela a penisurilor pe nu mai stiu ce pereti spoiti. Bijutierul indian cu micul lui atelier din tzarna drumului , asezand diamante Golgonda in monturi filigranate, mi-e mai drag decat da Vinci.

Sa moara regele

sursa

Ultimul atentat din America aduce pe tapet ceva nou si surprinzator fata de cele precedente, si anume o congresmena s-a trezit cu un glont in cap. Americanii ne-au obisnuit cu genul asta de stiri in asa hal incat banuiesc  ca n-ar fi fost considerata stire daca nu era vorba de o politicianca. N-o sa ma apuc acum sa ofer condoleante sau sa vars lacrimi pentru aceastra tragedie pentru ca nu e stilul meu, sunt destui care ofera aceste servicii doritorilor.

Ce vreau eu sa intreb e: De ce as plange moartea unui om politic?

Enervantul Domn Twain

"Am venit cu cometa lui Halley in 1835. Se intoarce anul viitor, si ma astept sa plec cu ea. Ar fi cea mai mare dezamagire din viata mea sa nu plec cu cometa lui Halley. Cel de sus a zis fara indoiala:'Uite aici aceste doua ciudatenii neexplicate, au venit impreuna, trebuie sa plece impreuna!' " (Mark Twain, 1909)  Un an mai tarziu murea in urma unui atac de cord, asa cum prevazuse.

Enervantul Domn Twain a fost un personaj care a insistat permanent sa fie peste contemporanii sai, a refuzat sa accepte ceea ce multi primeau de-a gata si plin de incapatanare a continuat sa gandeasca si sa evolueze. 

Imperialist convins in tinerete Domnul Twain a avut tupeul sa se razgandeasca si sa scrie candva in timpul Razboiului din Filipine (1899-1902) povestirea "Rugaciunea de razboi" in care critica razboiul si mai ales fervoarea patriotica sau religioasa prin care este justificat. Povestirea nu a vazut lumina tiparului decat dupa moartea sa, initial din cauza refuzului editorilor de a o publica apoi din cauza opozitiei familiei sale si a realizarii faptului ca oamenii sunt prea prosti sa o inteleaga. Twain zice: "Nu cred ca rugaciunea va fi publicata in viata mea. Numai mortilor le este permis sa spuna adevarul". "Rugaciunea" a fost publicata 1923.

Amintiri din copilarie - Domnul i

     Acum cateva zile vorbeam cu un bun prieten despre un fost coleg de liceu si mi-am jurat in barba ca o sa va scriu si voua.

     Domnul i - 1.90m, 120 kg, musculos dar nu de la sala mai repede de la munca campului, tuns scurt militareste, nasul mare si gurmand si niste palme cam cat o cazma sanatoasa. Mai mare cu vreo 2 ani decat cei din grup, eram vreo 6-7 care ne adunam din cand in cand fiind aproape de BAC, pe la vreo vodca cu pepsi ca sa invatam. Nu glumesc, eram singurii dobitoci din barul ala spurcat cu fete de masa jegoase care aveam caiete si carti dupa noi, meditatia asta dura mai bine de 3-4 ore, recunosc, pe final adica ultima ora se intamplau alte lucruri.

     Sa revin la Domnul i, daca era sa ne luam la "bataie", era mai mult o harjoneala, trebuia sa fim minim 3 ca sa-l punem jos si asta cu greu, nu se lasa cu una cu doua, pumnii nostri dati pe la coastele lui erau piscaturi pe spate de elefant, asa ca il muscam, ii bagam degetele in ochi, cautam sa-i prindem bijuteriile descoperite.  

Mica problema de logica

Ma framanta de muuulta vreme o problema de logica. Este vorba de creditul pentru apartament si justificarea folosita in proportie de 99% pentru a-ti face unul, cel putin la oamenii cu care am interactionat eu.

Enunt: "Plateam chirie 250 euro pe luna, asa mi-am facut credit la apartament. Dau 400 euro pe luna, dar macar stiu ca ai dau pentru mine, ca asa ii aruncam pe geam fara sa ma aleg cu nimic!"

Instinctiv treaba asta mi-a provocat indoieli de la inceput, nu stiu de ce, pentru ca nu ai pot gasi o eroare de logica. Poate nici nu e o eroare de logica, poate e o afirmatie adevarata din punct de vedere logic dar o eroare din punct de vedere economic. Zeci de oameni mi-au zis chestia asta, si, spre rusine mea, a trebuit sa dau din cap si sa zic dezamagit: "Da ma ai dreptate!". Ce era sa-i zic omului? Ca e un prost pentru ca intuitia mea spune asta? Eu sunt om de stiinta nu astrolog, nu fac d-astea.

Mica lectie de corporatism! 1) Evaluarea muncii

[M-am gandit ca data fiind audienta tanara a blogului nostru n-ar strica niste lectii de afirmare in corporatie. Nu vreau sa enumar inaltele mele realizari in domeniu, dar am supravietuit ceva ani in corporatii deci sunt un expert bun de intervievat la TV :)]

Educatia primita de la societate si parinti te face sa crezi ca exista un raport unu la unu intre munca depusa (exprimata prin rezultate) si recompense (exprimate prin bani si statut in cadrul companiei). Acest lucru este fals. Motivele pentru asta sunt multiple atat de ordin social si politic, cat si de ordin practic: cum evaluezi munca cuiva!? Pare simplu in principiu dar nu e!

Sa zicem ca tu faci o piulita, cea mai misto piulita din companie, seful tau direct e multumit si mandru de tine si zice mai departe, seful lui deja are 10 de care e mandru si zice mai departe, seful lui are 100. Compania vinde 1 milion de piulite defecte, la jumatate de pret, si 1500 de piulite perfecte, iar restul le vinde ca defecte, ca pentru client nu conteaza calitatea. Pentru corporatie ai fost o mare paguba! Este recompensat colegul tau care a venit beat la munca si a facut 100 de piulite strambe!

Viata! (Fara filosofie)

Am 32 de ani, sau in ani de internet o vesnicie.

M-am trezit eu asa la 25 si mi-am dat seama ca planurile pe care le facusem pentru varsta aia erau, in cel mai bun caz, cu 10 ani in urma. Asa ca mi-am bagat picioarele, la ce sa te chinui, ce sa mai faci la batranete cu fotomodele si masini de viteza? Au trecut anii in deriva la viteza maxima pe langa fara sa lase prea multe urme! O inima calcata in picioare pe ici e colo, un prieten pierdut, altul castigat, mai putine nopti de betie si mai multi bani.

Acum, de voie de nevoie, pentru ca noptile de betie si cautatul dragostei in toate locurile gresite nu ma mai satisfac, sunt nevoit sa ma gandesc intensiv la ce fac in continuare. De cand am plecat in cautarea frumusetii vesnice, a.k.a. un pic de sport la sala 4-5 zile pe saptamana (din motive mai mult medicale, ca ma simteam de parca ma cauta moartea p-acasa), raman cam cu 1-2 ore relativ libere pe zi, lucru care nu ma umple de optimism.