De cele mai multe ori cand ne gandim la singuratate lucrurile devin triste, asociem singuratatea cu depresia, cu melancolia, cu diversele stari care tin de nuanta gri a spectrului nostru vital.
Omul in esenta e o fiinta sociala, e afirmatia cu care suntem obisnuiti, adevarul insa, daca nu il negam e cel putin greu de urmarit. Omul e pe linia dintre animal si urmatoarea etapa, natura are pusa o amprenta clara in codul nostru biologic: Ai supravietuit?Te-ai adaptat?Ai evoluat?Inmulteste-te.Stai in grup, ai sanse mai mari sa ramai in viata.Restul sunt detalii si stiti voi cine se ascunde in detalii.
Din fericire, tot natura ne-a facut cunostinta cu ratiunea, care in esenta ar fi piatra de temelie pentru un nou nivel de evolutie.Din nefericire bajbaim inca in ceata religiei, a instinctelor animalice si a ideilor viermanoase ale eticii sociale prost interpretate.
Sunt oameni care se simt singuri si nu sunt si oameni care au nevoie de oameni ca sa isi dea seama ca sunt singuri.
Sunt oameni care inghesuie intreg Universul in singuratatea lor si tot le ramine loc si sunt oameni care isi imbraca singuratea frumos si o scot in oras.
Pentru mine singuratatea e ca dieta pentru pentru un mic grasunel, absolut necesara, plina de motivatii, cateodata greu de atins si daca dureaza prea mult... periculoasa.Periculoasa in ideea ca, nu mi-a fost frica niciodata sa ma uit in Intuneric, in schimb cand incepe si Intunericul sa se uite la mine ii dau un friend request preventiv si intrerup conexiunea.
Nu va temeti de furtunile inimii, singuratatea poate fi frumoasa, luati-va ratiunea cu voi, e flacara ce va ghideaza prin ceata si intuneric. Marile pasiuni sunt de cele mai multe ori solitare. ;)
Și dacă nu îți iei rațiunea cu tine, tot e ok. Ne e teamă să rămânem singuri pentru că avem impresia că e prea greu de suportat. E greu, poate fi foarte greu. Dar există acel punct critic de insuportabil la care odată ajuns, se liniștesc apele și tot ce-i greu devine doar ,,un ceva".
RăspundețiȘtergereDe acolo încolo, începi să vezi farmecul singurătății și să îi apreciezi incursiunile. De acolo încolo, îți dai seama că nu ești niciodată singur cu adevărat, că ai o mulțime de Tu-uri și de oameni prin tine. Pe care apoi îi descoperi mai reali în jurul tău... :)