End of transmission.Me, Log Out.

Fara prea multe dribliguri de aliterat, cu tricoul plin de noroi de atatea si atatea intrari prin alunecare ratate, tin sa multumesc printre dinti, fara vreo ordine, celor ce urmeaza:

Istoria ne invata...

... ca lumea e plina de bulangii. 

Fara greseala fiecare natie, grup, etnie, religie, cultura, de pe planeta asta, la un moment dat sau altul a profitat fara mila de cei mai slabi decat ei. Omorurile, violurile, infometarea, inselaciunea, tortura sunt lucrurile care ne definesc ca specie. Empatia, solidaritatea sau caritatea sunt de cele mai multe ori doar o expresie a fatarniciei celor care subjuga fata de cei subjugati. Cu totii am fost, si suntem, ori niste opresori or niste oprimati, ba chiar amandoua o data. Nimic nu e mai normal decat sa-l distrugi pe cel de sub tine doar ca sa te ridici tu mai sus in speranta ca cei de deasupra sunt prea ocupati sa vada ca vrei sa le scapi din gheara.

Furemix: The good, the bad, the original

The good:

The bad:


The original:

Depresie

Cine mama dracului a inventat depresiile? Si mai ales, de ce? La ce dracu folosesc ele? Ma gandesc ca poate este un semn pe care ti-l da organismul ca esti un neadaptat si, ori te indrepti rapid, ori te elimini din mocirla genetica. Hmm, grea decizie. Si acelasi organism, ca sa se asigure ca iei decizia corecta te paralizeaza psihic si fizic tocmai in momentul in care ai avea nevoie de putina veselie, sau, macar, de o bere si un sex oral din mila.

Cascheta Zetzarul

     Intr-o dimineata de semivara torida cat sa stai cu flanelul pe tine, la poalele muntilor, Cascheta Zetzarul se trezi din cauza carceilor provocati de somnul odihnitor din limuzina sport cu motor de 50 de cai din care cativa morti de inanitie la o etate venerabila dupa indelungi suferinte.

     In cautarea eului, pierdut inevitabil la o miza prea mare jucata pe o singura carte in aburii alcoolului si a idealurilor sufocate de ratiunea ce trece prin stomac, pe marginea drumului linga stincile ce blocau soarele pina la ora 11, avea un gand de luptator: 

    - Daca reusesc sa-mi dezmortesc mina dreapta si sa ajung la buzunar, imi iau repede o pastila de multivitamine si sunt ca nou, la fel de nou ca si masina mea de braconier cu 12 proprietari, 280 000 de km la bord si cu radiatorul plin de insecte uscate pe care nu le-a putut depasi, sacrificate pe altarul vitezei. Zis si facut , ba mai mult chiar in loc de o pastila lua 2 , ca sa fie sigur, dupa care isi dezmorti oasele, taie 2 felii de parizer si isi pregati tacticos o tigare din chistocurile gasite in scrumiera masinii.

Nu multumesc, ma simt foarte bine prost!

Ma luptam azi dimineata la servici cu o problema extrem, extrem de complicata, d-aia cu sinus si cosinus si cu radicali, si totul intr-o diabolica ecuatie de gradul doi. Totul a pornit de la proiectul meu ultra secret de care m-am ocupar cateva ore dupa servici (lucru care imi aminteste, din nou, ca nu poti avea si servici si o viata de om normal) si care presupunea sa descopar elusiva ecuatie care face o piatra sa nimereasca o tinta, in cazul ideal, fara aer si alte chestii stiintifice.

no comment

link

Crize de varsta a doua

Un prieten de-al meu, are problema asta cu crizele de virsta a 2-a, sau a 3-a (aia care incepe in jur de 30 de ani). E perioada aia nasoala in care te gandesti cat te mai tine ficatul, si alte organe, mai ales sexuale, iti faci blog, dar fara intentia de a agata proaste ca altii, iti pornesti prima ta secta si boxezi primul copil care rade de burta ta. Este perioada in care realizezi ca 10 beri, trei pachete de tigari si un sex incert cu o urata, agatata din greseala undeva (unde dracu?), nu este un mod de viata care ti-l permiti.

Maybe, it`s a new day...

O zi.

-Salut, te-am sunat de ziua ta.

-Salut, ce faci bai ai avut telefonul inchis? Vroiam sa-ti zic la multi ani.

La multi ani !(mesaj)..........

Cu o zi inainte...

Retrospectiva de care va spuneam nu a fost la fel de focalizata ca in alti ani, mi-am stricat atentia pentru ca in minte un gand ma tachina:

Viata nu e ceva ce trebuie inteles, viata e ceva ce trebuie trait!

Asa am plecat la drum.

Let there be muzac!!!

Daca tot nu ne citeste nimeni, sa ascultam un pic de muzica. Tema pentru acasa: Despre ce canta fata asta?

Pretul

"Valoarea oricarui lucru este data de cat este dispus cumparatorul sa plateasca." 

Publilius Syrus, sec.1 I.E.N

Destept nu? M-as fi asteptat sa fie o chestie zisa de un mare economist nu de un Roman cu o suta de ani inainte de Cristos.

Lasand istoria la o parte, acest lucru a devenit atat de incetatenit incat rareori se mai gandeste cineva la cat valoreaza de fapt ceva. Unii zic ca lucrurile nu au o valoare a lor! Tind sa-i cred, cu un dram de scepticism. Majoritatea care zic asta nu traiesc in padure mancand radacini asa cum ar putea dicta aceasta filosofie. Si, probabil, nici nu si-au dedicat viata incercarii de a face sex cu Angelina Jolie, sau care o fi cea mai scumpa bucata de carne anul asta.

Daca mergi, mergi, daca stai, stai, dar indiferent ce ai face, nu ezita.

Sufletul(spiritul/personalitatea) se formeaza prin deprinderi si ajungi sa gandesti dupa cum traiesti.(Demostene)

       De pe la 17 ani, cu ceva vreme inainte de ziua mea, devin mai posac in sensul constructiv daca exista asa ceva, incepe retrospectiva a ceea ce am facut intre timp. Nu prea ma distrez de ziua mea, ma limitez la ceva bautura, la 1 pachet de tigari si la gandurile mele, de ceva vreme am si scuze, sunt tata, am familie, ce ati vrea sa fac?Analizez aproape tot, revad toate situatiile, intregi scene, retraiesc emotiile, sunt atent la detalii, imi studiez actiunile in minte, incerc sa ma cunosc mai bine, pentru ca timpul trece. Ca un regizor cu puteri magice, refac platoul de filmare, modific situatiile, raspunsurile, contextul, doar de dragul de a vedea unde ajunge actiunea, asa cateodata ajung sa fiu cel mai intelept din filmul meu, alteori fug, alteori lupt, alteori sunt invizibil.

     Nu stiu cat am invatat in toti anii astia dar un lucru imi pare foarte important:

V-ati uitat vreodata in jur?

Oamenii au revelatii din multe motive, majoritatea de la lipsa de etanol, dar s-au mai vazut si cazuri de oameni care s-au trezit revelati prin pesteri sau pe varfuri de munte, sau in cazul meu, complet ne privat de etanol, fix in fata calculatorului. Desigur unele revelatii n-au fost extraordinar de reusite, ca de exemplu aia in care mi-am dat seama ca ar trebui sa fac un dus. Aia nu merita un articol.

Top 10 cele mai vizionate Articole (2)

Vizitatorii au punctat urmatoarele locuri 5.

Top 10 cele mai vizionate Articole (partea1)

Vizitatorii au hotarit:

Vineri seara

E vineri seara, pentru cei recent aterizati din spatiu. Stau si imi belesc ochii in monitor si ma gandesc ca deja mi-e somn si ca pechinezii astia mici acum o sunt prin oras cu berea in bot ori se aranjeaza pentru o seara de destrabalare, fapt ce ma scarbeste complet.

O fi bine bai parazitilor sa traiti pe spinarea oamenilor muncii, care stau vineri seara sa se gandeasca cum sa duca inainte tara asta, si lumea asta?! Si dupa ce ca eu stau aici si ma chinui sa imping legendarul bolovan la deal voi, va distrati de va doare la basca si va bateti joc de noi cu organele voastre interne perfect functionale si cu energia  tineretii si pofta de viata si alte lucruri dezgustatoare.

De ce nu ma iubeste???

Cine nu s-a intrebat chestia asta pana acum (sa se culce ca intarzie la gradi maine)?

Raspunsul standard este: Pentru ca sunt ....!

Cu variantele:

1) urat

2) sarac

3) impotent

4) insensibil

5) toate de mai sus

De-ale oraşului: părinţi şi copii

   O plimbare prin oraş are farmecul ei. Vezi uneori lucruri frumoase, oameni zâmbitori, oameni agitaţi, poate e aglomeraţie, poate e pustiu. Poate e cald, poate e răcoare. Poate sunt multe maşini, poate nu. Dar mai mereu poţi fi părtaş la mici întâmplări din viaţa altora. 

   Aşteptam în staţie, alături de alte douăzeci de persoane, poate. La covrigărie se înghesuiau câteva persoane, nimic deosebit. Cum în ultima perioadă îmi fug ochii după copilaşi mici şi drăguţi, l-am zărit imediat. Mititel, cu pomeţi roşiori şi rotunjori, de vreo doi ani, blond, cu priviri energice şi curioase, stătea pitit lângă mama lui, la covrigăria din staţie. 

   Mi-am mutat privirea spre capătul străzii, autobuzul întârzia să apară. Poate au fost cinci secunde, nu ştiu. Micuţul pornise cu pas legănat înspre stradă. Era aproape de bordură, când un domn a intervenit panicat şi l-a oprit. Pentru o clipă, cred că ne-a stat tuturor inima-n loc. 

   Dar spectacolul abia acum începea. Mămica, draga de ea, căci nu cred să o fi condamnat-o cineva pentru neglijenţă – se mai întâmplă, cum spuneam, au fost poate cinci secunde, a început să urle la ăsta micu’ (care avea cel mult doi ani, deci), să îl certe. Se comporta ca o mahalagioaică. Pe un ton ridicat şi revoltat, îl lua la întrebări (retorice, bănuiesc), de parcă micuţu’ înţelegea ce tocmai s-a întâmplat. Serios? La doi ani cum ai putea să înţelegi că strada reprezintă un pericol, căci vin maşini în viteză. Staaaaai. Ce e aia ,,stradă” mai exact şi în ce măsură maşina, aka ,,vum-vum” ar putea să facă rau? Evident, nu au lipsit epitete precum: prostule, obraznicule, nesimţitule. 

   Desigur, în nesimţirea şi prostia lui, un copil de doi ani a pornit să exploreze lumea. El trebuie certat, că e mic şi prost, nu tu, părintele lui, care ai lăsat o fiinţă umană mică, neştiutoare şi vulnerabilă să se îndepărteze de tine. 

p.s

Mâine vă povestesc şi o întâmplare frumoasă din oraş!

I believe I can't fly!!!

Nu mai stiu exact cand a inceput frica mea de inaltime!? 

Probabil ca in jurul varstei de 17-18 ani, adica exact perioada in care am inceput sa-mi pun niste intrebari ceva mai complicate despre lucruri. Toata treaba a fost oarecum ciudata tinand cont ca pana atunci unul dintre visele mele recurente preferate era cel in care cadeam de pe un bloc, plutind relaxat pana aproape de pamant, unde inevitabil ma trezeam, suparat, de fiecare data, ca am fost privat de deznodamantul acestei experiente. ...Sau poate tocmai asta o explica?