Nimeni nu face parte din societate , societatea e numai o mica parte din noi.

luni, 3 ianuarie 2011

2011- Welcome Home (sanitarium)

  

     Gata s-a dus cu sarbatorile, cu sms-urile "ce fac eu sa faca toti", incepe un nou an, plini de energie asteptam ziua de luni sa vedem ce zice horoscopul despre anul care vine, sa vedem pe net ce stiri am mai pierdut, sa vedem birfele, sa vedem colegii. Aproape ca lucrurile au un sens, stam la o tigare de socializare, bem o cafea, splendide momente de neuitat, parintii sunt si ei linistiti au fost vizitati de odrasle, pamintul se invarte, fumul dispare.
     Unde e ambitia, unde e nervul, unde e vointa, unde sunt planurile, unde e dorinta, unde e forta, unde e viata? Pamintul se invarte, fumul dispare...





     Timpul e o mare pacaleala, atunci cand suntem mici am vrea sa facem atat de multe si suntem limitati, limitati de varsta, limitati de cunostinte, limitati de fizic, limitati de timp, nu prea ne ajunge timpul cand suntem mici, traim mult mai intens orice.
     Crestem mari, ajungem la o varsta si timpul capata dimensiuni galactice, te apropii de finalul vietii cu aceeasi repeziciune ca la inceput as putea spune si totusi, trandavia generala functioneaza de minune, lenea Zen spune in soapta, RELAX, e Timp, facem maine, lasa ca vedem noi, timpul le rezolva pe toate, corect chiar pe toate, inclusiv pe noi, pe fiecare din noi. 
     Orice moment e unic, constientizarea unidirectionala a timpului transforma fiecare secunda in ceva sacru, o sacralitate pe care societatea o inghesuie in rutina, banal, o lipseste de semnificatia personala prin inducerea unei stari cataleptice dominata de infinitatea efemera a vietii noastre.
     Orice gand care depaseste conditia de animal social, dresat etic si moral prin legi, este contrazis in stadiu incipient fiind suprimat la nivel de sinapsa, trezirea nu se poate face usor si nici nu aduce nimic bun cu ea. 
     Care e scopul meu, care e scopul tau, care e scopul nostru, de ce trebuie sa avem un scop? De ce sa nu avem unu? Privind reductionist la existenta fiecaruia ca la un plan de reusita sociala, omoara poezia si face sa dispara dorinta, dorinta de a fi in viata degeaba,  dorinta de a avea vreodata un copil.
     Oricum din momentul nasterii si pina la marele final suntem privati de libertate, nu ne intreaba nimeni daca vrem sa ne nastem si cu totii murim fiindca trebuie. Cat, cum si ce facem pe parcurs? Cat timp avem de fapt?

Multumesc pentru timpul acordat de a citi articolul. O zi buna.

16 comentarii:

  1. "Oricum din momentul nasterii si pina la marele final suntem privati de libertate, nu ne intreaba nimeni daca vrem sa ne nastem si cu totii murim fiindca trebuie."...cred ca dramatizezi mult ..Nasterea e un fapt, libertatea un atribut, nimeni nu poa sa dovedeasca stiitific ca 'trebuie' sa mori..din contra toata lumea isi bate capu cu posibilitatile de a nu o face.. U need a beer my friend! Nu-s cum sa zic ce-am vrut sa zic, enfin..din postu asta al tau reiese ca impresia ta despre viata e ca drama unei fete care e imbracata prost la o petrecere si crede ca asta e sfarsitul; nu lasa rochia cu picatele sa orbeasca toate posibilitatile: te poti oricand dezbraca, bea, dansa, straiga, poti sa vezi lume zambind, poti sa faci misto si sa strici petrecerea pt toata lumea :D..nu, acu sincer, ceea ce ai scris aici e prea trist, era cool daca aveai 16 ani si citeai Cioran; now it's so not cool at all.

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate ar trebui sa intelegem ca timpul=viata/ viata=timp, ca fiecare ,,minut" cum l-am numit noi e o alta bucatica din viata noastra. Ar fi frumos sa nu ne reducem la un scop social, nu de alta dar eu nu stiu ce vreau sa fac in plan social :P Insa, decat deloc... cred ca e bine sa ai un scop in viata, de orice fel, e acel ceva care te anima, te motiveaza. E sanatos sa ne dorim mereu cate ceva.

    p.s M-ai necajit cu imaginea aia, sunt activitatile alea de zi cu zi care simt ca imi mananca din timp/viata. Somn, mancare... Uneori si laptopul, insa de obicei fac chestii productive cu el :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Anonim
    am inteles ce ai scris, pana la ultima idee... Adica tristetea asta e doar pentru o anumita varsta si o anumita categorie de oameni? Dimpotriva, la 16 ani nu cred ca esti cuprins de dezamagirile si tristetile pe care le cunosti la 40 de ani (si mai ai si norocul sa iti constientizezi starea). Intr-adevar, ca adolescent tinzi sa dramatizezi, dar nu ai cunoscut inca prea multe esecuri, dezamagiri - pe care le colectionezi pana la 40 de ani. Bine, eu afirm asta pe baza unor observatii personale, caci nu am aflat pe pielea mea, inca.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur sa vad ca are efectul asta, e un inceput bun.:D
    Nasterea nu e un fapt, e o dorinta sau o intamplare cand prostia atinge cote alarmante. :D Cu berea sa stii ca nu prea rezolv nimic, am ani de experienta.:D
    "din postu asta al tau reiese ca impresia ta despre viata e ca..." Sa fiu sincer de viata ma leg mai putin, am mai spus viata nu e de kkt(cum e trendul nu numai la cei cool de 16 ani), de kkt o facem noi in timp ce o traim. Senzatia mea e ca viata e un dar cu indicatii "pentru copii mai mari de 180 de ani" si cum noi nu avem varsta potrivita nu cred ca stim cum sa ne jucam cu ea sau nu avem timp sa invatam.Cam asta as fi vrut sa fie ideea din post,iar despre libertate, ce pot sa spun intr-un segment limitat viata-moarte e teribil de greu sa definesti libertatea, orice ai face trebuie sa tii cont de cele 2 capete. :D

    RăspundețiȘtergere
  5. @Colorbliss
    Nu am vrut sa te necajesc nici pe tine nici pe altcineva, dar asta e o bucata din viata tuturor(aprox). Asa e cu sensul social, e mai bun decat nimic, dar e vorba de viata ta, a noastra nu de niste alegeri amarite unde trebuie sa alegem raul mai putin rau. :D

    RăspundețiȘtergere
  6. "la 16 ani nu cred ca esti cuprins de dezamagirile si tristetile pe care le cunosti la 40 de ani " am trecut de varsta emotionala de 40 de ani acum 16 ani cand terminam liceul, facultatea a fost un fel de pensie muncita in avans, iar acum imi traiesc eternitatea in mediul virtual. :D

    RăspundețiȘtergere
  7. @Milogul.SRL
    Oare in vremurile de demult, cum ar fi alea biblice, oamenii chiar traiau sute de ani? Erau intelepti ei. :)
    Sa inteleg ca ai fost tare precoce :P Eu inca ma simt mic copil, nah, tzaca paca! Timpul asta tine mai mult de perceptia fiecaruia. In cate un an am impresia ca a trecut o eternitate, iar in alt an mi se pare ca s-au rasfirat abia cateva saptamani... Ma risc sa cred ca timpul e ceva mai degraba interior noua, decat exterior. Stiu ca pamantul se invarte la aceeasi viteza pentru toti, insa ce facem noi concomitent cu invartirea asta a lui, tine de fiecare... Poate eu traiesc mai mult in perioada aia, decat vecinu'. Dupa 2-3 rotatii in jurul soarelui, ajung sa il depasesc ca experienta de viata! Ha! Bat campii. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Colorbliss
    Nu a existat nici o vreme bibilica(biblica), exista decat povestile despre, in realitate traiau mult mai putin dupa cercetari media era de 30 de ani. Cei de 65 de ani erau mathusalemici, prindeau 2 generatii, deci puteau minti orice. Cati ani ai? 650 de ani vere ca sa fiu smecher.:D Orice gripa sau rana mai serioasa insemna sfarsitul. Sa nu mai vorbim de vreo luxatie banala care te aducea in pragul disperarii ca de vanat nu mai puteai sa vanezi, de muncit nici vorba, deci mureai de foame daca nu te manca vreo haita de lupi ceva.:D

    RăspundețiȘtergere
  9. @Anonim
    Nu tuturora le place sa isi cumpere colorant ieftin spalacit pentru viata, sa o faca mai roz, nu are o aderenta prea buna, dupa un timp se decoloreaza si realizezi ca ti-ai folosit banii ampulea. viata ramane la fel de ambigua.Daca incepi sa privesti dincolo de aparente, nimeni nu iti poate garanta ca o sa iti convina cea ce o sa gasesti, poate imbratisezi pesimismul, tristetea, dar macar ramai lucid,nu degeaba se spune ca asteptarile mici opresc dezamagirile mari.Daca fata ta cu rochita mergea de acasa,constienta ca nu va fi sufletul petrecerii, cu gandul ca are o rochie urata,din pricina careia o sa aiba de suferit poate si-o schimba sau poate ca nu se simtea ofensata la remarcile celorlalti.

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Anonim
    Eu stiu pe cineva cu care am discutat o perioada de timp despre iesitul in curul gol pe strada ca forma de exprimare a libertatii sociale, asa ca teoria cu rochia e subtire.:D
    PS. Daca doresti putem sa incercam o colaborare, poate scoatem ceva deosebit.:D

    RăspundețiȘtergere
  11. John Doe
    @Milogul.SRL
    Colaborare, in ce sens?santem in orase diferite, daca testam teoria curului gol ar fi frumos sa o facem impreuna, efectul de turma te insufleteste!

    RăspundețiȘtergere
  12. @anonim
    Am uitat sa-ti spun eu eram contra. :)) Vad ca tu esti pro. :D

    RăspundețiȘtergere
  13. Bravo baieti sunt mandru de voi! Cand am citit acest articol prima data m-am gandit: "Ce articol destept, n-o sa pot sa comentez niciodata le el!". Dar acum ca s-a ajuns la cururi pot sa ma bag si eu fara frica. Ma duc sa mi-l epilez pentru marele eveniment!

    RăspundețiȘtergere
  14. @Dex
    Nu te epila avem costume medievale, fa-ti si tu o freza cu carare pe mijloc.:D

    RăspundețiȘtergere
  15. @Milogul.SRL
    Sa vedem! Nu stiu daca ma prinde! N-as vrea sa rada lumea de mine :p

    RăspundețiȘtergere
  16. @Milogul..eu ma bag la colaborare..da mai la vara; sau va alerg cu aparatu sa vad daca stiti sa zambiti de la spate :))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere

Nu interzic nici un comentariu, din cand in cand o sa va pun piedica.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Adauga la Agregator.ro Click aici si te duc Hopa sus !