Cate capete, atatea pareri

Desi sunt in general cunoscut mai mult drept un incapatanat decat altfel, in realitate eu incerc sa ma folosesc de cate ori este posibil de parerile celorlalti. Sfaturile sunt un ajutor gratuit de care este pacat sa nu profiti atunci cand ai ocazia. Fiind pus intr-o situatie in care aud tot mai des "daca toata lumea iti zice ca esti beat, du-te si culca-te", am stat un pic si m-am gandit la cateva reguli care trebuie luate in calcul inainte de a-ti pierde vremea cu sfatul cuiva. 

Generalitati.

     Cine esti tu?Cum vezi omul? Ce este omul? Daca il privesti ca si animal evoluat, atunci te uiti cu admiratie ca de la maimuta paroasa in cautare de hrana si sex, am evoluat si am scapat partial de par. Omul privit ca o constructie sociala, un produs al unei societati, al anumitor reguli si norme ne aduce in fata unei usi deschise, ce da spre o infinitate de scuze folosite pentru a justifica esecuri, irealizari, lipsa de vointa, tendinta de a trai inutil etc...

Stick`em up

Cum ne transformam in ceea ce uram?

Toata lumea a ras tamp la un moment dat cand i s-a zis: "Esti exact ca tactu!", gandind in sinea lui: "Nu ajung eu ca bosorogu' ala enervant.". Evidend o data cu trecerea timpului rasul cam dispare si ramane doar expresia tampa dupa care vine acceptarea faptului ca e normal sa fii la fel de enervant ca tactu si ca tot restul lumii e alcatuit din dobitoci.

Dar pana sa ajungem acolo, o categorie de oamenii pe care ii urasc cu sinceritate sunt artistii imbecili de pe Youtube. Caut si eu cate o melodie de pa la Johnny Cash, sau mai stiu eu cine, si primele 5 milioane de rezultate sunt filmulete cu Jackof Dicktits interpretand 5 milioane de "tribute" pentru Johnny Cash. Stire de ultima ora! Bai artisti de 2 lei care cantati cantece copiate prin veceuri sau pe trotuare, nimeni nu vrea sa va asculte melodiile de cacao pe Youtube in locul originalelor, cu atat mai mult sa va vada fetele de adolescenti intarziati care si-au luat o chiatara ca sa agate rocheritze bete.

Cine se gandeste la rating

Toata lumea se gandeste ba la copii, ba la orfani, ba la batranii cu pensia de 1 milion, sau, ma rog, aia care nu se gandesc numai la pasarici, bani si masini bengoase. Dar nimeni nu se gandeste la RATINGUL acestui blog. DOAR din motiv ca n-am mai scris nimic de o ETERNITATE unii nu mai intra sa ne citeasca ca sa ajungem si noi celebrii si sa punem reclame la GONFLABILE, cum au toti blogerii respectabili.

Poate n-ati inteles, dragi cititori, aici nu e DEMOCRATIE! Aici e ca la KGB, ati intrat o data si nu mai vreti sa intrati? Niste baieti trasi prin inel, varianta cu steroizi, o sa va urmareasca seara de la distanta daca nu mai intrati pe BLOG! Si daca treaba devine critica o sa recurga si la alte METODE, mai neconventionale, daca ma intelegeti!!! Credeti ca inghetata care v-a cazut din cornet acum 2 ZILE a fost o intamplare?!? Se pot intampla lucruri si mai rele, sa stiti! Daca nu COOPERATI! Vi se va opri apa calda timp de o luna, pentru "reparatii"! Veti avea vecini manelisti care dau bairame! Veti fi claxonati in trafic de oameni la costum in masini de firma! Baba de deasupra va scapa tigai pe jos la 2 noaptea!!!

Multe, multe, multe lucruri se pot intampla daca nu faceti minimul de efort de a intra pe acest blog ca sa ne crestet in topuri! Chiar se merita? E asa greu sa intrati zilnic sa mai scrieti niste ineptii? Nu merita acest efort ca sa aveti o vara relaxanta si linistita, fara manele si claxoane inutile? Cum credeti!?! Eu nu ma bag! Eu bag reclama la gonflabile si fara voi!

Dex: Un IT-ist prietenos

Eu, Dex, sunt programator. Ce ii vine in minte prima data unui om cand ii spui ca esti programator? 

"- Ce memorie trebuie sa imi iau la calculator? Ca tu stii! Esti IT-ist!"

"- Am un calculator albastru cu trei luminite, doua verzi si una rosie asezat pe un birou de lemn de brad! L-am luat acum 5 ani de la un prieten al femeii de servici de la firma. Ce placa video imi trebuie? Ca tu stii! Esti IT-ist!"

Si cand ma gandesc ca mama a vrut sa ma faca doctor. Daca eram dentist viata mea ar fi fost schimbata complet: 

"Am o mancarime accentuata in zona inghinala de ceva vreme, n-ai vrea sa ma palpezi un pic? Ca tu trebuie sa stii! Esti doctor!"

Vestea rea este ca sunt si inginer! Vestea buna e ca nimeni nu m-a rugat sa-i construiesc vreun pod pana acum. Dar va tin la curent daca apare ceva!

Total ne legat de ce am scris pana acum! Dar total! Complet! Cu totul alt subiect. M-a rugat Standdown, cel pe care il stiti si il iubiti cu totii, sau daca nu il stiti ati trait degeaba, sa il ajut sa-si faca un "upgrade", cum se numeste in termeni de specialitate, sau "sa cumpar niste chestii ca sa mearga, ca s-a ars", cum, poate, ar zice altcineva. Bineinteles ca l-am ajutat cu cea mai mare placere, si acum mor de curiozitate daca a montat piesele si daca ii merge cum trebuie. 

Ar trebui sa arate cam asa asamblat:

7.Reguli şi 8.Restricţii

7. Reguli
- Orice grup care se respecta trebuie să aiba un set de reguli. Cu cât regulile sunt mai multe, ocupă mai mult timp şi necesită mai multă voinţă din partea credinciosului, cu atat religia pare mai adevărata.
- Se vor recita incantaţii/rugăciuni în diverse perioade ale zilei.

- Se vor recita incantaţii/rugăciuni în diverse zile din an.

- Regulile vor atinge (mai radical sau nu) diverse domenii de activitate din viaţa credinciosului: îmbrăcăminte, hrană, sex, familie, educaţie, ambiţii personale, finanţe, structurarea săptămânii.

- E de preferat ca numărul de reguli ce trebuie respectate să fie unul simbolic.10, 12, 1, 3, 7, etc.

6. Repetivitatea

- Regula de aur: variaţia dăunează, rutina dă rod.
- Rutina conferă sentimentul securităţii, cu gândul că o autoritate deţine controlul şi se ocupă de tot.
- Structura fiecărui an trebuie să fie în principal aceeaşi; structura săptamânilor trebuie să fie în principal aceeaşi.
- Anual se vor celebra aceleaşi sărbători, la o data predefinita; săptămânal se vor oficia reuniuni la intervale regulate. Modul de oficiere al ceremoniilor, sărbătorilor şi slujbelor va fi acelaşi.

- Rugăciunile de ajutor se vor spune indiferent că au funcţionat până acum sau nu, ca nu cumva zeul să decida o soartă şi mai rea credinciosului.

Carti de auto-mutilare

Mie imi plac cartile. Citesc, sau mai degraba citeam, tot felul de prostii, carti politiste, capa si spada, SF-uri, cate un roman mai serios. Rar sa citesc una dintre cartile alea "grele". Alea par a fi mai mult munca, decat distractie.

Una peste alta, ultima data cand am calcat intr-o librarie, era toamna si telegraful abia se inventase. Pardon, cautam o carte de dat cadou. Si m-a pus dracu' sa ma duc la standul de "personal improvment", sau cum dracu se chema in .... aia, cum ai zice? A! Romana!

Si am stat si m-am minunat de ineptiile prezente acolo. Tot felul de rahaturi, scrise de tot felul de rahati, despre cum sa faci miliarde din piatra seaca, despre cum sa scapi de fobii cu ajutorul mastilor faciale din castraveti, cum sa acumulezi energie mestecand cioburi si asa mai departe. 

Evident cartile astea ca si alea de marketing, se adreseaza la persoanele care se inchid mai greu la sireturi. Din pacate se mai adreseaza ai unor categorii defavorizate, oameni cu diverse traume care nu pot gandi corect, sau care cred ca problema lor este ceva extraordinar care trebuie extirpat. Si pe langa asta, mai sunt o gramada pentru tinerele mame, care toata lumea stie sunt complet cretine. Asta ma deranjeaza, oarecum pe mine, ca unii oameni chiar cad in capcana tampeniilor asta, si stiu despre ce vorbesc ca am citit de vreo 10 ori o carte de marit capacitatea!

Una peste alta rechini au existat intotdeauna. Sau ma rog, astia nu prea sunt rechini, astia sunt cam ca viermii. Ma refer la scriitori. Pui mana pe ceva ca ti se pare interesant si BAM! ai luat tenia! Pana te prinzi mai trec 3 ani.

Va dau eu un sfat daca vreti sa scapati de traume: iesiti dezbracati la o plimbare prin oras in jurul orei 12 si dupa aia macar o sa aveti o chestie reala de care sa va fie rusine, sau care sa va obsedeze.

If I only have one life...

Melodie de hipsteri mai mare ca asta nu se poate gasi. 380 de view-uri pe Youtube, pana si blogul nostru de top(gun) le poate dubla audienta, in 5-6 ani. Oricum mie mi-au placut. Pentru hipsterii semi-profesionisti unul dintre solisti e Jim Jarmusch. CUM CINE MA????

Ave Penis Imperator!

Printr-o intorsatura fericita a soartei am dat peste un articol care imi aminteste ca nu numai patria mea muma e plina de cretini, ci si restul lumii. Asta ar putea stopa un pic emigrarea scapata de sub control. Sau poate o accelereaza, e un lucru dovedit stiintific ca prostilor le place sa se adune la un loc in grupuri cat mai mari, luati ca exemplu fenomenul fotbalului.

Pe scurt articolul plange soarta arhi celebrelor testoase de Galapagos care sunt pe cale de disparitie din cauza scumpirii alimentelor, pe de o parte, si din cauza exportului ca animale de companie sau ingrediente medicinale, pe de alta parte.

5. Paranoia

- Cum tot ce ţine de grup e alb şi pozitiv, automat ceea ce e în afara grupului e negru şi negativ.
- Există mereu o mare ameninţare din afara grupului: alte religii, lumea, ştiinta, raţiunea, străinii, un zeu al întunericului, etc., toţi complotează împotriva adevăratilor reprezenţanti ai divinitatii.
- Prezenţa unor idei, indivizi sau grupuri ce se opun ideilor religiei tale va fi interpretată ca dovada a existenţei acestei conspiraţii, iar conspiraţia se va prezenta ca dovadă a veridicitatii worldview-ului.

- Orice critică se va prezenta drept un martiriu.

- Orice martiriu se va prezenta drept dovadă a veridicităţii intregii dogme.

- Realitatea e o iluzie creată de cel Necurat pentru a-i orbi pe credincioşi.

Suntem prea ciumegi pentru reguli

Stateam eu in autobuz, ca orice Roman sarac care n-a avut bani de 2 credite de 20 de ani pentru Audi, si imi desteapta atentia vita tipica romaneasca, care nici macar nu era romanca. Probabil stiti genul: 50 si de ani, cu plasele intr-o mana si cu mana ailalta scarpinandu-se undeva, in orice caz nu pe bara. Evident ca da peste doua fete asezate regulamentar fix in usa. Dupa mormaielile de rigoare, isi pune cartela pe aparat. O data, de doua ori, de trei ori. 

Ai zice unui bou:

"S-a compostat?"

Boul zice: "Da!"

Vita zice: "Pai nu a scris: 'Drum bun!'"

Boul zice: "Pai la cum merg treburile in tara asta.. nu trebuie sa zica. Ca se mai blocheaza. Ca asa e in Romania!"

Despre chestii

Hai ca m-am reconectat la net. Ma straduiesc sa-mi pun basca de bloger de top si n-am nici o inspiratie. Ma gandesc ca asa se simtea si Picasso inainte sa mai scoata din burta una din mazgalelile alea de prost gust care se vand acum pe milioane.

Nu e distractiv? Unii dau milioane pe o vechitura "de firma" si altii traiesc de pe o zi pe alta. Altii se invart ca mine pe undeva pe la mijloc. La mijloc insemnand ca daca pun ban pe ban, stranepotii mei sau poate clonele lor criogenate o sa poata sa stranga juma de milion. Dar nu conteaza, am bani de bautura si bani de vise, limita e cerul.

4.Inocenţa perpetuă

- Credincioşii trebuie să fie mentinuti intr-o stare de inocenţă.
- În faţa înţelepciunii transmise de religia ta ei sunt simpli copii. Religia ta nu e o şcoală de la care se absolveşte, cel putin nu în timpul vieţii şi astfel, ei mereu vor fi cu un pas în urma ta.
- Puncte în plus dacă autorităţile religioase sunt prezentate ca figuri patriarhale (părinte, elder, cap, pastoretc).
- Copii din punct de vedere intelectual şi moral, credincioşii trebuie să creada că lumea se împarte în alb şi negru; totul e ori bun, ori rau. Valorile pozitive, desigur, sunt de partea lor atata timp cât urmeaza religia cea Adevărata.

- Ca o consecinţă a împărţirii lumii în alb şi negru, mintea infantilă poate fi uşor dresată cu impulsuri simple. Cele doua metode de dresaj sunt: 1) răsplată pentru bine şi 2) pedeapsă pentru rau. Combinaţia ideală se face prin prezentarea unei judecati “de apoi” ce are ca rezultat desemnarea destinaţiei finale: fericire eternă sau tortură fără sfârşit.

Sǎ privim...

    Cǎ scriu acum, omul cu gânduri e vinovat. Viaţa e frumoasǎ ? 

    Urc pe Republicii, cu greu. Oraşul meu e construit pe un munte şi nu îmi dau seama ?! Am urcat strada asta abruptǎ de prea multe ori anul acesta. Merg la un experiment. Ceva legat de performanţele sociale în condiţii de distres. Am fost la atâtea, nici nu mai ştiu scopul. Când au construit Institutul nu au luat în considerare faptul cǎ şorecuţii de laborator vor ajunge gâfâind la experimente, deci reacţiile fiziologice nu vor fi tocmai in limita normalului.

    Completez scale. Le ştiu deja, le-am mai completat de atâtea ori. Aceleaşi întrebǎri. Suntem chiar atât de previzibili noi oamenii ?

    Faza doi. Mǎ aşteptam sǎ îmi lipeascǎ electrozi pe ici-colo. Sau sǎ îmi verifice conductanţa pielii, sau mǎcar respiraţia. Mi s-a dat o sarcinǎ... sǎ îmi repet cǎ deşi  lucrurile nu sunt întotdeauna corecte, deşi unii oameni suferǎ, deşi se întâmplǎ atâtea dezastre în lume, sǎ nu uit totuşi cǎ viaţa e frumoasǎ şi are aspectele ei plǎcute.

    Apoi am stat şi am privit... imagini. Imagini şocante. Oameni morţi, oameni mutilaţi, copii morţi, copii mutilaţi, trupuri aruncate grǎmadǎ în bǎi de sânge, oameni torturaţi, accidente rutiere şi urmǎrile lor, copii arşi sau morţi de foame, oameni fǎcuţi bucǎţi de alţi oameni. Mǎcel vizual.

    Nu ştiu cât a durat, a pǎrut o eternitate. Nu se mai terminau. Mi-a venit sǎ plâng, nici nu ştiu cum am rezistat. Un copil cu maxilarul sucit, cu un ochi ieşit din orbite, cu urme de sânge pe faţǎ şi totuşi cu o expresie inocentǎ, drǎgǎlaşǎ. Cum sǎ rǎmâi detaşat ? Cum?!

    Ştiam cǎ existǎ atâtea atrocitǎţi şi dezastre în lumea asta. Dar stǎm vreodatǎ sǎ ne uitǎm la ele? Eu am ocolit sǎ fac asta. Ştiam despre tot ce am vǎzut, dar pânǎ acum, niciodatǎ nu le-am privit. Nu atât de mult, nu atât de multe. Poate sunt eu prea sensibilǎ, prea receptivǎ. Nu ştiu colegii mei în ce mǎsurǎ au fost afectaţi de ce au vǎzut.

    Eu nu îmi amintesc sǎ mǎ fi simţit vreodatǎ mai rǎu şi mai epuizatǎ psihic şi mai ales fizic. Nu ţin minte. Parcǎ firicele de energie electricǎ mi-au invadat venele, pielea, sufletul, creierul.

    Am vrut sǎ ies. Sǎ dau naibii experimentul lor. Aveam examen în urmǎtoarea zi. Dar ceva m-a ţinut pe scaun. Toţi oamenii din imaginile respective au trecut prin nişte chinuri de nedescris, iar noi nu suntem în stare nici sǎ îi privim de la distanţǎ, printr-un ecran.   

    Viaţa e frumoasǎ ? Viaţa poate fi frumoasǎ. Dar nu e, nu pentru toţi.

    Completez iar scale. Brusc, întrebǎrile astea nu mai par atât de banale. Brusc, nimic din viaţa mea nu mai pare dezastruos.   Nu pot uita imaginea copiluţului. 

Slalom printre cretini

Omul cu ganduri

  

     Un oras la fel ca oricare altul, cenusiu, iar acum  parca si mai mohorit din cauza micii furtuni care tocmai a trecut, ploua marunt. Putin trecut de miezul noptii, pe strada se aude un motor de masina grabita, de la volan El privea pierdut spre undeva, conducea formal, aproape din automatism, iar gandurile nu se terminau, nu ii dadeau pace. 

     De ce exista optiuni?Sunt necesare optiunile?Nu cumva sunt o capcana pentru a avea iluzia libertatii? Sunt reale optiunile?Da, atat timp cat sunt posibile ele pot deveni reale, deci la nivel teoretic sunt reale. Numarul de optiuni e limitat de situatia in care te afli? Depinde, daca folosesti tiparul de gandire sustinut de normele valorice create in mod fortat de societate, ai foarte mari sanse ca numarul de optiuni sa fie de maxim doua, principiul binar functioneaza si aici, in mod evident nimeni nu vrea sa ai optiuni. Mai multe optiuni inseamna mai multa libertate de alegere, mai multa libertate de alegere inseamna mai putin control, nu sunt de folos comunitatii/societatii oamenii cu multe optiuni. Cate optiuni avem cand e vorba de Dumnezeu?Optiunile pe care le alegem ne formeaza viata, suntem rezultatul unor decizii pe care le-am luat in timp.Daca si Eu sunt doar o optiune? Daca nici macar nu exist?

Iara de dragoste

De data asta nu din lipsa de imaginatie, ci din lipsa de alt termen. Ar trebui sa se mai inventeze niste cuvinte care sa exprime unele sentimente mai nuantate cunoscute sub denumirea generica de dragoste, cum ar fi: "te urmaresc de 20 de ani, am intrat de cateva ori prin efractie si am adunat toate firele de par", sau "vreau doar sa te storc ca pe o portocala si apoi sa-mi gasesc alta obsesie".

Zece fix

Orologiul din lemn de mahon, sculptat de un maestru african, marca in stilul sau caracteristic rand pe rand cele 10 ore, "Cucu! Cucu!", de zece ori. Nici nu termina bine ca se auzi discret sunetul soneriei de la intrare. 

-"Trebuie sa fie Domnul Milogu'. Punctual ca te obicei." Bineinteles Dex planificase totul in avans si il invitase la o discutie amicala la ora 8 fix.

Dex auzi deja pasii apasati ai cameristei sale, Doamna Mimoza, si isi aminti cat de sprintena era in tinerete. Din pacate varsta inaintata de 25 de ani si cele in jur de 95 de kilograme in plus ii redusesera mersul sprinten la un nivel mai degraba potrivit unei balene esuate. Dex o tinea, bineinteles, mai mult din marinimie, caci biata fata n-avea pe nimeni, si, in fond, Dex nu primea atat de multi musafiri.