Îmi amintesc cu nostalgie de vremurile în care îmi plǎcea ţara noastrǎ. Îmi plǎcea chiar foarte mult. Adicǎ… peisaje frumoase avem din plin, locuri ce amintesc de istorie la tot pasul, obiceiuri şi tradiţii simpatice, sǎrbǎtori diverse (aveam un Crǎciun frumos în urmǎ cu ceva ani, chiar plutea în aer spiritul sǎrbǎtorilor de iarnǎ). Îmi plǎceau chiar şi oamenii.
Nu ştiu când exact mi s-a acrit de România. Cred cǎ totul a început cu valul pitzi&cocalar.ro, a continuat cu instalarea superficialitǎţilor de tot felul (vezi soluţia lu’ Doxatu pentru ţǎrişoarǎ) şi a culminat cu celebra crizǎ.
Nu doar cǎ nu îmi prevǎd vreun viitor aici, dar parcǎ nici nu mai vreau unul. Mereu am fost de pǎrere cǎ un învingǎtor este învingǎtor oriunde, oricând. Nu prea mai sunt convinsǎ.
Aici poţi sǎ fii un geniu, sǎ ai IQ 140 – nu ai nici o valoare. Doar pe parcursul unei sǎptǎmâni am auzit de trei ori opinia conform cǎreia cei cu IQ ridicat sunt, de fapt, nebuni. Şi mi s-a acrit. Chiar asta e mentalitatea? Avem copii inteligenţi şi îi creştem într-o societate care condamnǎ inteligenţa, doar pentru a-i transforma în varianta cool şi imbecilǎ.
Sǎptǎmâna trecutǎ mi s-a oferit opţiunea de a-mi continua studiile în USA. Sau de a reîncepe acolo. Nu conteazǎ. Am fost surprinsǎ de faptul cǎ nu am refuzat ideea instant, aşa cum fǎceam pânǎ acum. Chiar am început sǎ pun în balanţǎ unele aspecte.
Mentalitatea românului rǎmâne, însǎ, neschimbatǎ. Şi m-am sǎturat...
Nu-ti pot recomanda cu inima impacata si in deplinatatea facultatilor mintale decat sa pleci cat mai repede si sa fugi cat mai departe.
RăspundețiȘtergerePoti macar sa incerci, iti permiti un esec in alta parte, dar e pacat sa esuezi aici fara ca macar sa incerci.
Si daca tot pleci strecoare-mi si mie un pumn de somnifere in vin si taraste-ma in avion :)
@Doxatul Dex
RăspundețiȘtergereNu iau decizii pripite, insa in orice caz, iau posibilitatea foarte in serios...
Da, da :D Ar fi o idee buna sa rapesc niste oameni, daca tot plec :))
@Colorbliss
RăspundețiȘtergere:))) Nu se cheama rapire daca e cu acordul partilor!!!
Hehe, Colorbliss, ne doresc amândurora să plecăm de-aici cât mai departe și să ne ”reușim” ... și după 50 de ani să ne întoarcem aici și să ne minunăm. Asta poate fi cu 2 tăișuri ... :D
RăspundețiȘtergereDa, ar fi chiar interesanta o astfel de reintoarcere, dupa o jumatate de secol. Sunt curioasa ce schimbari semnificative am observa :))
RăspundețiȘtergereCum zicea un intelelept, pe un perete cu spray-ul: "Bine ati venit in Romania! Dati-va ceasul cu 50 de ani in urma!"
RăspundețiȘtergerePai, da cu mentalitati de genu asta cine crezi ca mai schimba ceva in tara asta?Toti pleaca peste hotare si spun ca vor veni inapoi si ca vor face ceva,dar astea sunt vorbe aruncate in vant.Intr-un fel trebuie sa fi prost sa dai inlaturi binele care tea lovit "dincolo" si sa doresti sa ajungi la mai rau, dar totusi vad o serie de oameni ipocriti al caror cuvant de baza este "voi" un viitor fara continut,o idee care va ramane doar la stadiul de probabilitate atat.Nevoile personale vor sta intotdeauna in fata nevoilor comune.Imboldul national care indemna la manifest aproape ca a disparut.Problemele nu se rezolva singure;plecand in strainatate spre un trai mai bun fugim de propria noastra responsabilitate de a pune tara pe drumul cel bun.
RăspundețiȘtergere@Anonim
RăspundețiȘtergereRandurile scrise de tine parca ar fi gandurile mele... pana nu de mult. Nu stiu exact ce s-a intamplat, dar nu mai simt toate astea. La nivel teoretic sunt de acord cu tine. Insa afectiv nu mai sunt pe aceeasi lungime de unda.
De ce sa ma distrug incercand sa ajut niste oameni care nu apreciaza, care isi calca in picioare adevaratele valori si adevaratele modele?
Cred ca e cazul sa imi pun nevoile personale in fata nevoilor comune. Stiu ca sunt egoista spunand asta, insa uneori e cazul sa fii, se pare ca. Probabil pentru ca ma uit in jur si nu imi mai plac oamenii de aici. Exista o mica parte de populatie pentru care ar merita sa mai incercam sa schimbam tara asta in bine. Dar sunt putini si sunt coplesiti de marea majoritate, aia de care m-am scarbit. Cum spuneai si tu, imboldul spre manifest dispare. Candva simteam ca e responsabilitatea mea, a generatiei mele, pentru a schimba ,,ceva". Insa am impresia ca e o lupta cu morile de vant.
@Doxatul Dex
RăspundețiȘtergeresa stii ca nu e vorba de cat de in urma am fi din punct de vedere tehnic, tehnologic sau mai stiu eu cum.
Mentalitatile ma deranjeaza si nu le mai suport. Ok, avem gropi, sistem de sanatate inefiecient, sistem de invatamant cu extrem de multe lacune, o dezorganizare statala impresionanta. Toate astea ar putea fi rezolvate. Insa mentalitatile romanilor ma seaca tot mai mult.
Cum sa elimini coruptia cand pana si copiii de 7 ani stiu sa fie smecheri, sa profite, sa traga cu urechea la povestile celor mari ? Parsivitatea e deja un stereotip la noi.
p.s Sunt mai agitata azi, scuzati pornirile :)
Cred ca asta e problema, imposibilitatea de a te identifica cu cei din jurul tau. Nu exista un nucleu semnificativ de oameni care sa vrea sa faca altceva, sau macar sa spere ca se poate face altceva. Si astfel se creeaza mici bisericute de oameni care au totusi niste idealuri, niste sperante de viitor dar care nu au cu cine sa se asocieze (sau poate cred ca nu au) ca sa incerce macar sa schimbe ceva si pentru care restul lumii este format din oligofreni fara vise care doar ii trag tot mai in jos, zi de zi.
RăspundețiȘtergereEu unul imi asum vina de a nu fi un om de actiune care sa porneasca de unul singur si sa se apuce de o astfel de activitate cu sanse minime de reusita. Nu in conditiile in care compatriotii mei sufera de o insensibilitate cronica la nevoile celor din jur.
Ca exemplu banal, weekendul asta vecinul a dat cam 20 de gauri in pereti. Astea au fost date timp de doua zile, la cele mai variate ore ale zilei. Este evident ca nu s-a gandit cat de putin la o metoda de a isi deranja vecinii cat mai putin, gen sa dea cele 20 de gauri la inceputul lucrarii. Asta e cea mai mare problema care o observ eu. Oamenii normali pur si simplu sunt incapabili sa gandeasca ca nevoile lor trebuie armonizate cu nevoile celorlalti. Poate este din cauza ca pana acum o generatie 2 stateau la tzara, cine stie.
Una peste alta, oamenii normali se satura pana la urma sa tot fie marginalizati de aceasta societate si nu cred ca ai poate blama cineva ca asi iau talpasita, ba din contra.
In ultimii 20 de ani au fost o gramada de oameni care au tot incercat sa ia initiativa sa schimbe ceva si dupa un timp mai mult sau mai putin lung si-au dat seama ca "e degeaba".
RăspundețiȘtergereExemplul tau cu datul gaurilor in pereti e perfect. In fiecare week-end cate un gospodar care se plictiseste mai gaseste ceva de mesterit prin casa: mai da o gaura, mai taie ceva la flex, mai bate cu ciocanul.
Schimbarea societatii se poate face in 2 feluri - exemplele sunt doar pt a sublinia idea, poate nu cele mai indicate:
The easy way (rationala) prin gandire, educatie, etc:
Exp: omu' sa se gandeasca singur ca banii se fac muncind si creind valoare adaugata (cat mai mare) si din banii aia plateste pe cineva sa ii puna faianta in 2 ore. Mesteritul lui prin casa e fix zero.
Sau the hard way (empirica) prin lovire de realitate sau "try/error":
Exp: dupa ce am platit creditul pentru plasma de 10 ori valoarea, alta data nu ma mai arunc cu capul inainte.
In general schimbarea se cam face "the hard way" - eventual dupa mai multe loviri cu capul de perete.
Intrebarea e: Merita sa ne-o luam toti "the hard way" ca sa priceapa toate iepele? :)
RăspundețiȘtergereÎn aceeași idee, în ultima săptămână, un idiot, l-am botezat "micul Sa(n)tana" și-a găsit o pasiune din a "cânta" la chitara, la mine în bloc.
RăspundețiȘtergereNu înțeleg de ce lumea nu își găsește o pasiune din a citi. Nu face zgomot și nu deranjează pe nimeni (care vrea să citească). Întrebare retorică, evident.
@Dannyxs
RăspundețiȘtergereTu nici n-ai voie sa comentezi, ca tu esti tradator d-ala care a plecat si s-a intors :) Asa ca asculta concertul in liniste ca sa nu distragi cumva atentia marelui artist.
@Dannyxs
RăspundețiȘtergereProblema e ca invatam greu si ,,the hard way", cum ziceai... mai multe lovituri cu capul de perete.
Eu imi amintesc ca ramaneam dupa ore la scoala si invatam/repetam la chitara. Tocmai pentru ca zgomotele unui incepator nu sunt deloc placute. Apoi nu a mai fost nevoie sa ma izolez, caci se poate canta si la volum incet. Corzile nu trebuie torturate neaparat :)
Dar de ce ne-ar pasa de cei din jurul nostru? De ce ne-am simti jenati sau prost(i) ?
Vecini harnici am si eu.. duminica dimineata de obicei. Am si doamne pe scara blocului. Pe toace, tot in diminetile de weekend. E necesar sa stiu ritmul pasilor lor in timp ce isi fac vizite una alteia din 5 in 5 minute. Cum sa nu ii iubesti? :)