Nimeni nu face parte din societate , societatea e numai o mica parte din noi.

miercuri, 23 ianuarie 2013

Riul si Mintea

     ''Nu iti poti oglindi fata in apa rapida a riurilor de munte.''

      Dupa ce varfurile muntilor au zgariat norii somnorosi ai diminetii, soarele a mingaiat pe frunte copacii si a inceput sa coboare in vale spre riu.
      Asta poate fi chiar inceputul vietii, cine cauta un sens aici pierde taina lucrurilor, obisnuiti cu logica, cu lucrurile care au un sens, putem sa ne gandim o viata intreaga cum s-au format muntii , de ce exista norii, cate explozii solare sunt pe an, cat de batrini sunt copacii si de cat timp curge riul printre munti, asta nu schimba nici soarele, nici copacii nici riul.
      E ca si cum ai incerca sa bei apa dintr-un riu de munte cu apa putin tulbure. Poti sa incerci sa o limpezesti, sa faci o groapa cu palmele,un loc de limpezit, degeaba, se va tulbura si mai tare, poti sa intri in apa sa cauti un loc mai limpede si iar murdaresti apa de frunze moarte si nisip.
     Cu cat te agiti mai mult cu atat e mai greu sa ai apa limpede, mai bine astepti linistit pe mal si ce e tulbure se va limpezi. Poate ca asta se intampla si cu mintea noastra, incercam sa o limpezim sapind  gropi  de limpezit cu palmele dorintelor, intrind in ea cu picioarele vointei, ambitiei, planurilor, luptei personale si deranjam toate frunzele amintirilor moarte si nisipurile gandurilor negre si din tot ce facem nu vine nimic limpede. Mintea fiecaruia e un riu care curge, mintea nu tace niciodata, totdeauna sopteste ceva, e sunetul apei peste pietre.
     Poti sa curgi odata cu mintea ta sau sa fii impotriva curentului sau poti sta pe mal, de unde lucrurile se vad altfel, daca intri in riu o sa te duca curentul la vale, daca inoti in amonte obosesti. Viata nu e mintea mea, mintea mea nu sunt eu, riul e altcineva.

     Asa ca ramin la parerea ca putine lucruri se compara cu rasaritul de soare in diminetile de pescuit pe un riu de munte, chiar daca nu prinzi nici un pistruiat, macar inveti ca e dificil sa gasesti echilibrul chiar daca esti pe mal.
     Acum mintea mea ar vrea sa fumeze o tigara, insa acum eu sunt pe mal si nu ma intereseaza sa fumez, asa ca, zambitor ii spun ca ramine pe altadata. De aici de pe mal va doresc un an bun, o minte cat mai limpede si un riu nu prea rapid, cu ochiuri de apa in care sa va puteti oglindi fata din cand in cand, ca sa nu uitati cine sunteti.
    

3 comentarii:

  1. Ooo, ce frumos! Ce urari tandre! Si ce punct de vedere interesant!
    Am venit eu prima, ca o coțofană, să îți spun asta! Scrii incredibil de frumos pentru o pelerină!
    HA!

    RăspundețiȘtergere
  2. da, scrii bine, cum spune zana, aproape poetic (uneori).
    pacat insa ca viata nu e poezie.
    daca stai pe mal asteptand sa...mori de sete?
    totul e cu dus si intors. nimic nu e bine pana la capat.
    nu exista un capat.
    nu exita rauri limpezi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe mal e intotdeauna liniste si o oarecare libertate (blissss), cred ca de asta avem nevoie de multe ori. Si poate e o arta sa stii cand sa te arunci in apa, cand sa fii minte si rau, dar mai ales sa stii cand sa te retragi pe mal, sa iesi din valtoarea curentilor si doar sa observi.

    Mi-e greu sa stau pe mal, sa stii. La tot pasul imi vine sa ma arunc in apa :)

    RăspundețiȘtergere

Nu interzic nici un comentariu, din cand in cand o sa va pun piedica.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Adauga la Agregator.ro Click aici si te duc Hopa sus !