From Mexic with love

   

    Dupa cum se vede Dl. Dex a destainuit planul nostru de afaceri cu fonduri din UE cu M iar acum tot ce imi ramine de facut e sa va tin la curent cu noutatile.

   Transmitem in direct de pe strada cu trei capace unde toti românii zace, zace pe ganduri ca e preocupati daca numarul de icoane pupate de nea Puiu la Mondialul ala de nu am avut un parcurs bun, este cel recomandat de mama Omida.

    Referitor la anumite aspecte sociale, un nou studiu aduce in prim plan faptul ca românii sunt deprimati, iar un alt studiu arata ca deprimatii traiesc mai putin. De ce?

Ne cerem scuze... suntem ocupati momentan cu biznisu

A venit primavara, au inflorit toate cele, dar mai ales decolteurile, si la noi pe blog este o liniste de mormant de lux. Probabil unii dintre voi cred ca ne-am lasat de blog-uit si ne-am apucat de chestii mai lumesti cum ar fi berea la PET sau meciurile de fotbal. Altii ar putea crede ca dat fiind faptul ca am ramas fara prietena sunt ocupat zi si noapte cu trierea pretendentelor care s-au inscris pe acest post, ramas in mod tragic vacant prin caderea accidentala si ingroparea accidentala a fostului ocupant intr-o groapa sapata accidental in gradina mea.

Niste baieti care canta

Probabil sunt destul de cunoscuti ca eu n-am iesit de sub roca de ceva vreme :)
Oricum am zis sa pun ceva sa nu va plictisiti.

Normalitate

Exista o singura diferenta intre oamenii normali si cei anormali.

Chiar vorbind de cazurile patologice regula asta functioneaza. Diferenta este independenta de persoana in cauza. Ea este dependenta doar de mediul inconjurator. Un om normal este diferit intr-o biserica sau intr-o comunitate de nudisti. Normalitatea nu este o caracteristica intrinseca a individului, este o constructie a grupului social din care face parte.

Mari oameni: Yuri Gagarin

Am pierdut zilele astea gandindu-ma fara rost la prostiile facute de niste oameni mici astfel incat am uitat sa va aduc aminte de un mare om: Yuri Gagarin.

Inbox

     

     Acum am vazut un mail si citind textul, printre randuri, gândul a gasit o poarta si a fugit. A inceput sa umble pe paminturile presupunerilor, ca de ceva vreme nu mai fusesem pe acolo, prins fiind cu cele sfintite adica munca, apa, papa, pisu, caca, somn, acum ma bucur si eu de priveliste.

Dex si prietenii sai

Erau niste vremuri odata, cand se incalta puricele cu adidasi Romica si sarea nu foarte mult, ca nici puricii albi nu pot sa sara, cand prietenia insemna ceva. Erau niste reguli, mai mult sau mai putin scrise, unele cam stupide ce-i drept, dar care erau respectate cu sfintenie si orice incalcare era subiect de scandal monstru, daca nu de dusmanie pe termen nedefinit. 

A trecut multe vreme de atunci, si lucrurile tind sa se schimbe din ce in ce in mai rau. Poate oamenii aia cu care imi petreceam eu timpul in adolescenta sunt mai buni decat cei ce s-au adunat in jurul meu in ultimii 10 ani. Poate ca, pur si simplu, trecerea timpului si nenumaratele nereusite si frustrari te transforma din tanarul idealist care credea ca poate ajunge orice, care avea incredere ca poate fi si fair-play si sa si reuseasca in acelas timp, intr-un tanar oportunist dispus sa isi gaseasca orice scuza pentru niste bani sau pentru o bucata de pasarica.

Programul Prima Casa 3,14

     Programul Prima casa 3, pare destul de normal sa fie si prima si a treia in acelasi timp, oricum mai jos veti gasi propunerile arhitecturale facute in sedinta de Guvern de saptamina aceasta, pentru a stimula finantarea proiectelor tinerilor casatoriti. 

     Cum in ultima perioada, guvernul nu reuseste sa plateasca factura la electricitate pe consumul resoului care a incalzit Casa Poporului, nu va da nici banii profesorilor, iar in programul Prima Casa a intrat si "natura". Care natura?Aia care atunci cand eram mici si ne jucam ceva o invocam mereu ca si cum ar fi fost un avantaj de nediscutat, in special atunci cand trisam cumva indirect, natura frate, natura...

 Dar sa studiem impreuna propunerile pentru familiile de tineri casatoriti, tineri iubiti,  tineri si nelinistiti, tineri angajati, tineri si degeaba...

Măriuca

   Ştefăniţă  era cum era mai rău între fraţi, că era de mijloc. Trebuia să asculte de cei mari şi să aibă grijă de cei mici. Nici că se putea nepotriveală mai mare pentru felul lui de-a fi, un pic nichiperce, năstruşnic şi cu dorul drumului  mai mult decât al pripăşirii.

  Nepoţi de preot, toţi cei 5 copii creşteau printre multe dintre învăţăturile creştine citite de capul familiei în zilele de duminică ploioase sau prea geroase când, locuind mult prea în marginea satului, nu se puteau deplasa  prin noroaie, omeţi sau zloată, până la biserica din capul dealului, nu atât din cauza drumului cât mai ales din cauza mamei copiilor slabă de plămâni şi cam plăpândă la trup. Toată lumea se minuna cum putuse o femeie atât de micuţă să-i aducă pe lume bărbatului ei aşa copii‚ ’nalţi şi robuşti. 
   Oameni sărmani, dar curaţi la suflet şi la port, cu ruşine faţă de feţele mai pricopsite ale satului sau cele  şcolite în oraşe de care nici măcar nu auziseră. Îşi vedeau de ale lor şi nu întreceau măsura ogrăzii sau a livezii şi grădinii de pe urma căreia îşi trăiau zilele.

  Când satul a fost lovit de molimă, părinţii s-au prăpădit, mai întâi s-a stins femeia răpusă de boală, iar la scurt timp bărbatul de inimă rea.  Nenea, fratele cel mare se îngrijea cu una din surori, a mai răsărită, de livadă şi grădină, iar Stefăniţă avea grijă  de casă şi de cele câteva animale rămase prin grajduri şi coteţe, apoi avea în grijă şi surorile cele mici, mai cu seamă pe Măriuca pe care o iubea nespus.

  Când a venit războiul cel mare, băiatul avea deja tuleiele date şi pe el l-au luat la oaste, fratele cel mare fiind acum capul familiei a fost scutit având în grijă gospodăria şi surorile orfane.

  La plecare i-au strecurat în desagă nişte ciorapi lungi de lână, o pâine coaptă în ţest şi o bucată de brânză, asta era tot ce aveau.

   I-a luat pe fiecare în braţe şi i-a strâns  tare ca să nu se vadă că-i picură lacrămile din ochi şi să nu-şi râdă Nenea de el că nu-i bărbat. Doar sora cea mai mică, Măriuca, s-a apropiat de Ştefăniţă şi cu ochii uzi i-a strecurat în sân la veston năfrămuţa ei pentru zilele de primeneală.

  -Ştefăniţă să te întorci acasă, auzişi frăţioare? Să nu mă laşi singurică aici. Nenea s-o însura mai târziu, la fel şi dadele şi io? Io cui rămâi?

Eu sunt Mefisto, adica Dracu`

Nu prea știu ce as putea să scriu despre Toma Caragiu în afara de faptul ca îmi este aproape imposibil sa nu zambesc macar, de multe ori doar cand îl văd. In spatele lui Toma Caragiu , era Toma Caragiu - poetul, pentru mine a fost o surpriza.

"- Vrei să ascultăm muzică? Versuri? mi-a zis, îşi amintea Va­lentin Silvestru.
 - Ce fel de versuri?, am întrebat, presupunând că ar fi vorba de un disc al vreunui poet. 
 - Versuri... Apoi dumneata mă primeşti în casă, ai o clipă de odihnă şi eu să te pun să spui versuri? Ale mele.
      Am privit surprins caietul. 

Un nou cutremur in Japonia

Inca 28 000 de morti si nu se stie cati disparuti.Se pare ca Dumnezeu ii pedepseste pe Japonezi pentru ca nu sunt crestini. E cam greu de inteles pentru El ca e nevoie de mai mult decat de niste cutremure sa dobori un Samurai. Intre a intoarce si obrazul celalalt si a pune mina pe minerul Katanei, e cale lunga. Ma mir ca nu a aparut nimeni sa profeteasca Apocalipsa venirea judecatii de apoi, ingerii calare pe cai de foc maturand pamintul cu fulgere in maini, mortii ridicandu-se printre cei vii. Se pare ca Dumnezeu asta "it`s a persistent M.F" si e foarte  busy, busy like a bee.

Sterilizam sau Eutanasiem patrulaterele de pe strada?

Sa incepem cu un indemn calduros si umed: "Pupaia-ti sub coada !" clasic de fapt.

         Din nou in actualitate, maidanezii ridicati la rang de potaie pieptanata si spalata cu cocolino, ingeri prizonieri in corpuri blanoase.

      

Rubrica de arta! Azi portrete de programatori de corporatie.

Departe de mine gandul de a imi privi cu superioritate colegii, actuali sau trecuti, stiti cu totii cat respect am eu pentru bietii pampalai introvertiti. Dar, acest respect, care vine din inima, nu ma opreste sa nu fac o mica karacterizare a tipurilor de programatori de corporatie cu care am avut placerea sa ma ciocnesc. Plangerile va rog adresati-le prin documentul tip atasat:

Micile bucurii

Exista teoria asta, ca viata devine frumoasa daca te bucuri de lucrurile mici care te inconjoara. Vai, un rasarit de soare, vai, o privighetoare care canta, vai, am primit cadou un tricou cu Che Guevara. Pe zi ce trece cred ca toate astea sunt doar un rezultat al indoctrinarii facute sarantocilor de baietii cu bani. Si lasand asta la o parte: te bucuri de lucrurile mici? Esti un om mic! Un insignifiant! Un mediocru fara pic de sansa sa faci altceva! Un personaj perfect adaptat la statutul de vaca de muls, care devine vaca de carne imediat ce nu mai da lapte!

Danga - Langa

  

    Danga - Langa suna`n asfintit talanga si de la pasune iaca, tacticoasa vine vaca. O  vaca a trecut pe drum, datorita prospetimii ierbii a trecut-o... asa un fior si a lasat fiorul mare maro in mijlocul strazii. Cu zeflemeaua caracteristica bovinelor si-a miscat soldurile mai departe spre casa.

    Un pui de pasare mic, tocmai invatase sa zboare, era a doua oara cand pleca din cuib, trecu in zbor pe deasupra drumului si atras de "ceva-ul" de pe drum, dadu un ocol fiorului maro lasat de vaca. Dominat de curiozitate se lasa incet, in zbor planat, fix pe fiorul cu pricina, care deveni un fel de nisip miscator.

De-ar fi de intai aprilie...

axa pamantului, neutrinii si triunghiu bermudelor

1 aprilie - Ziua pacalelilor

     Trebuie sa va spun, ca doar nu ne aude nimeni, ca azi daca ar fi fost sa pregatim o pacaleala, am fi facut-o dupa cum urmeaza.

     Persoane implicate, subsemnatul pe aici pe acolo prin partile esentiale dar fara mare importanta, victima(necititoare de blog- ghinion nu?) barbat feroce, manager cu chelie in tranzitie. 

     Apropo de chelia lui problemele au inceput atunci cand a ramas decat cu 3 fire de par, ca nu stia pe ce parte sa isi faca freza . Carare pe staga, carare pe dreapta, avea optiuni si de asta consulta her stilisti renumiti. La ceva timp a ramas decat cu 2 fire de par si lucrurile au fost simple, carare pe mijloc. Acum are decat 1 fir de par si din nou e dilema mare: sa se rada in cap,sa-l tunda scurt militareste sau sa mearga la cabinet sa-l faca valvoi, sa-i dea volum.

     Victima noastra, in afara de ce v-am povestit, mai are o slabiciune, masina lui. E in stare sa scuipe elegant in batista si sa lustruiasca  la masina pina ramine cu gura uscata ca un pui de pasare ce sta in cuib cu gura deschisa spre cer.

Scenariu:

Comemoram 146 de comentarii la 1 articol

In mod evident lucrurile sunt scapate de sub control, in vartejul comunicarii mi-a sarit tigla de pe casa si cred ca daca imi numar comentariile din viata reala in situatii complicate, se opresc pe undeva pe la 50-100, unde va credeti aici, pe twiter? Cine sunt eu Turturika_papusik_19 cu blogul negru?Ce mam.... (pacman)                          ......                (pacman din nou)                                   ......................................................................

hiar nimeni nu mai discuta la subiect, putina seriozitate, voi credeti ca se poate discuta asa orice(aici nu a ajuns pacman).................................................................................................. joaca cineva pacman? Sau facem un ping - pong?

                       .

Servesc: I 

                                     .

Retur:                                I

Primesc la fileu: I .

Siii 15-0:                               _    .

Nu sunteti curiosi ce se intampla in continuare?

A avut Isus prietena?

Beam eu o bere biblica (in sensul ca e o treime de fapt) cu amicul Danyxs, fost scriitor p-aci, si am dat peste intrebarea asta! Nu stiu cum sa-i zic, ca mi se pare o intrebare foarte importanta pentru credinta mea in Dumnezeu, sa zic ca ar fi ca... ca... nu imi gasesc cuvintele.... sa zicem o veriga lipsa?

Desigur aici nu lipseste doar veriga, lipseste tot lantul, plus cainele legat de el, dar ma rog, sa nu divaghez. Deci:

A avut Isus prietena?

De ce dai, mă?

    Cel mai mult mă enervează cel căruia îi place să dea cu rahat în ceilalţi. Nu am înţeles niciodată această patimă. Există indivizi care au asta ca scop în viaţă. Ies în stradă şi caută plini de demenţă primul rahat care le iese în cale. Apoi se apleacă cu viteză după el, probabil din de spaima de a nu apărea altul să îl ia înaintea lui. Îl frământă în mâini plăcându-i cum compoziţia aia defecată de cine ştie ce stomac supraplin îi intră în striaţiile pielii şi pe sub unghiile netăiate ocupând precum apa fieşce colţişor sau locşor ascuns. Apoi începe să îi dea forme de pietre cu colţuri şi aşteaptă după trecători.

  Primul care îi iese în cale e deja prima ţintă. Motivul? Faptul de a fi trecut pe acolo.

 De ce fac asta astfel de indivizi? Într-un timp am încercat să-mi bat capul însă nefiind logic ceea ce fac ei nici mintea mea nu a găsit răspunsul, apoi exista riscul să mă revolt şi să procedez în aceeaşi manieră, dar educaţia de acasă de la părinţi şi bunici m-a oprit la timp. Pe urmă mi-am adus aminte că e mai bine să observi cursul evenimentelor înainte de a acţiona.

  Ştiţi ce se întâmplă cu asemenea indivizi? Rămân impregnaţi cu un miros de putred. Fiindcă joaca de-a plastilina cu rahatul prin mâini a făcut să-i intre mirosul în piele definitiv, iar toţi ceilalţi care trec pe lângă el îşi duc mâna la nas şi grăbesc pasul lăsându-l nedumerit în mijlocul străzii şi incapabil de a pricepe de ce naiba nu îl bagă nimeni în seamă când el a făcut totul spre a fi interesant.

   Poate că până la urmă cel mai indicat ar fi să putem obliga astfel de fiinţe să stea câte o oră pe zi într-o piaţă plină de porumbei!