Nimeni nu face parte din societate , societatea e numai o mica parte din noi.

miercuri, 13 aprilie 2011

Inbox

     
     Acum am vazut un mail si citind textul, printre randuri, gândul a gasit o poarta si a fugit. A inceput sa umble pe paminturile presupunerilor, ca de ceva vreme nu mai fusesem pe acolo, prins fiind cu cele sfintite adica munca, apa, papa, pisu, caca, somn, acum ma bucur si eu de priveliste.
     Cu greu pot sa inteleg un rationament: sunt selectiv, asta e clar, dar oare selectia mea de haine, lucruri, prieteni, femei, ziare,etc...nu cumva ma face sa vad ce vreau eu sa vad si nu ce exista de fapt? Nu imi place pub-ul asta, nu mai vin pe aici, nu imi place casa asta, nu cumpar, nu imi place masina asta, nu o cumpar, nu imi place haina asta, nu o iau,  in timp, in jurul meu o sa am o mica realitate , creata de mine pe gustul meu. Nu putem trai in realitati diferite, create artificial, niciunde pe Pamint, nici macar in spatiul virtual sau chiar cu atat mai mult. Toti traim intr-o mare REALITATE, toti interactionam, diferentierea noastra, diversitatea, unicitatea nostra, e asemanatoare cu 1 pixel de pe monitorul nostru, daca stai la 1 metru de ecran e imposibil sa stii ca exista, daca te apropii o sa vezi ca sunt si diferiti, asa e si cu oamenii. Diferenta face posibila gandirea, analiza, comparatia, concluzionarea, sinteza, deductia.
       In mod evident ca eu sunt acum omul format, produs de selectivitatea si de deciziile mele luate pina in timpul prezent si cred ca asta e cea mai buna definite a unui om , indiferent pe ce plan vrei sa il incadrezi, social, personal, nu conteaza. O alta intrebare ar fi cat de influentat as putea fi in a lua decizii? Asta nu ne duce unde vrem, de fapt... suntem inca pe Pamintul Presupunerilor asa ca sa presupunem ca eu am fost influentat de convingerile parintilor(ceea ce partial probabil ca e si adevarat), in a imi stabili exemplele in viata. 
      Asta ar putea influenta in mod decisiv intreaga mea existenta, deoarece prinderea unui tipar pe care sa il asimilezi ca fiind al tau, la o varsta cand nu se pot forma propriile convingeri, echivaleaza cu o cale eronata pentru intreaga viata. Aici subliniez, din nou, ca ar fi bine sa existe o lege care sa mentioneze ca aderarea la orice convingere religioasa, se face dupa implinirea varstei de 18 ANI ! Nu la 3 luni, la botez !
      Sa spunem ca lui tata i-ar fi placut sa fiu fotbalist(nu sa fac facultate ca sa-mi fac familia de ras), banuiesc ca ar fi fost de ajuns sa-mi vorbeasca cu admiratie despre fotbal ca eu sa fi fost influentat de atitudinea lui, plus ca e un joc destul de practicat si uite asa ajungeam sa joc la FC Niciunde . Bineinteles ca ma duceam la piata, mindru, cu jambierii lasati si tricoul a la Dobrin peste pantalonii de stofa crem,cu semnul Naic facut cu pixul si taiati de la genunchi, frezat cu gel pe cele 3 fire de par, pensat pe piept(urechi, nas, si pe ici pe colo...), cu lanțic de sîrma placat cu aur si nelipsitii ochelari de soare intr-o mina, iar in cealalalta, plasa de rafie pentru paine. Plimbindu-ma asa cu mingea la picior si tricoul furat de la o echipa din C,  prin piata, dau peste un om cu o cheie de 14 in mina care se crede mester. Asa realizez ca si unu si altu suntem produsul unor decizii... cat ale noastre, cat ale parintilor, cat ale cercului nostru de prieteni, cat vazute la TV, cat citite, cat induse de religie, nu stiu.


31 de comentarii:

  1. Daca sunt produsul a ceea ce ma inconjoara inseamna ca m-am format din rahat!
    Ieeeeeeeeee!!! Sunt o floare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand suntem tineri facem unele alegeri sociale, profesionale,matrimoniale.Optiunile noastre idealiste impun mai apoi exigente si comandamente de la care nu mai putem abdica.Jucand rolul ales, internalizam personajul care am devenit si asta e un prilej de introspectie(mai ales cu trecerea anilor).Vin momente cand iti dai seama ca unele alegeri au fost pripite, altele induse, altele impuse.Timpul e ireversibil si de aceea, uneori ar fi bine sa poti sa eludezi norme, legi si reguli de reflectare. Desi se spune ca traim macar 7 vieti, nu ne amintim decat fix de cea pe care o traim acum.

    RăspundețiȘtergere
  3. In your face Milogule!!! Ti-am rapit audienta cu postul meu despre relatii! Who's your daddy?!?

    RăspundețiȘtergere
  4. @Dex
    Inca o dovada clara de ce au prins telenovelele la români, I hate you so much right now.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu zic că întâi trebuie să încerci și, dacă nu îți place, poți lua decizia să nu mai repeți ”greșeala” altă dată. :) Adică să fim selectivi din experiență, nu din prejudecăți.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am venit o fuga acasa a il iau si pe ala mic din poza cu mine la scoala! Azi facem origami.
    Daca il ascultam pe tata, azi eram avocata, nu o biata profesoara!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce inseamna 100 de avocati pe fundul marii? Un inceput bun!

    RăspundețiȘtergere
  8. Este bine când avem exemple care să ne influenţeze viaţa şi în mod pozitiv mai ales. Este firesc să simţim nevoia să privim în jur, dacă nu am avea exemple, cum am învăţa, dacă nu am avea modele de la cine ne-am inspira? Dacă nu ar fi şi cele rele şi cele bune cum ne-am mai dezvolta discernământul? Şi da, educaţia şi alegerile în viaţă sunt mult influenţate de cei care ne cresc, dar să nu uităm şi de personalitatea proprie, care la sfârşit răzbate şi ne îndeamnă să decidem singuri. Trebuie să devenim maturi să decidem dacă alegem sau nu o religie? Posibil, nu contest asta, dar aici aş vrea să pun o întrebare,având în vedere că eu sunt o persoană care îşi pune mereu întrebări referitor la religie şi credinţă şi cu o anumită credinţă în divinitate, că nu îmi e ruşine să recunosc asta, când ne dăm seama de maturitatea noastră spirituală ca să putem decide dacă alegem sau nu o religie?

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunt religii unde confirmarea copilului in religia respectiva se face abia la 14 ani. Copilul are posibilitatea alegerii. Si in zilele noastre la sasi este o mare sarbatoare confirmarea.

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu am pus o cu totul şi cu totul altă întrebare, nu legată de vârstă

    RăspundețiȘtergere
  11. @zefira
    E simplu sa-ti dai seama cand esti pregatit sa alegi o religie: cand reusesti sa intelegi ca dumnezeu nu exista!

    RăspundețiȘtergere
  12. @Altruista
    Din experienta sau din prejudecata sau de gust sau de comoditate sau de incomoditate, pe mine ma intereseaza actul in sine, nu argumentarea actiunii. Explicatiile vin din ratiune, ratiune pe care acum o folosesti pro si imediat dupa o poti folosi contra, fenomenul in sine era interesant.

    RăspundețiȘtergere
  13. http://www.youtube.com/watch?v=12_nJamoyTk

    RăspundețiȘtergere
  14. @Milogul
    Pe mine ma doare foarte tare ce ai scris.Ca sa fac un comenteriu ar trebui sa fiu foarte sincera in primul rand cu mine insami si asta ma face sa imi sangereze inima.Mi-ar placea ca viata sa fie o schema origami sa stiu macar ce parti sunt opozabile sau ce parti trebuie pliate.

    RăspundețiȘtergere
  15. He,he,he, numai eu simt aerul vacantei! Ceilalti munciti? Munciti! Treaba voastra!

    RăspundețiȘtergere
  16. Ceilalti stiu ca vacanta e doar o iluzie! E friptura de vita pe care o primeau sclavii care lucrau la piramida! E creditul pe care il primeau angajatii de la Ford sa-si ia o masina! E doar o metoda de a tine in friu saracii ca sa nu se rascoale si sa ceara egalitate de sanse!!!
    Viva la revolution!

    RăspundețiȘtergere
  17. Am sa va spun un secret. Imi plac mai mult vacantele de cand sunt profesoara. In vacante ma viziteaza cei dragi, plecati departe. Sunt pentru multi o luminita care ii asteapta cu incredere si recunostinta. Cei ce m-au cunoscut au o firimitura din mine, iar eu am o firimitura din ei. Poate au invatat ceva de la mine, nu stu. Dar eu de la fiecare promotie am invatat ceva. Ieri cei mici m-au invatat modele noi de origami.
    Stateam ca o scolarita in banca si ascultam indicatiile. Copiilor le place sa fie luati in serios.Si imi explicau usor amuzati ca nu stiu atata lucru: sa fac o broasca. Urmarindu-i imi notam in mintea mea cum sa procedez eu la o urmatoare lectie. Cum sa ii abordez eu.Explicau cu rabdare.Iar eu ma prefaceam ca nu inteleg. Eram curioasa de cate ori vor explica. Apoi, ca sa nu ii dezamagesc cu totul, ma aratam luminata:"Gata, am inteles". Erau mandri de ei si de mine.
    Diferenta intre mine si ei e ca eu sunt singura si ei mai multi. Ca ei pot pasa de la unul la altul misiunea de a ma face sa inteleg.

    RăspundețiȘtergere
  18. Si asa s-au dus copiii acasa si au zis parintilor lor: "Ba profesoara asta a noastra abia intelege chestiile simple! Ne-am chinuit o ora sa-i explicam 10 insi cum se face o broasca din hartie!" :D

    RăspundețiȘtergere
  19. Poate ca da! Poate ca nu! Nu ma speria! Din punctul meu de vedere am atins obiectivele lectiei"Descrierea tehnica".Au exersat lexicul in mod activ.Am avut si obiective psihomotorii! Na!

    RăspundețiȘtergere
  20. Trebuie sa va spun cum mi-a venit ideea cu origami.Copiii de la a5-a si-au facut reciproc daruri de Paste.Si-au daruit in general figurine de ciocolata. Un baietel mai grasunel nu a primit si el ca ceilalti o gaina de ciocolata, ci o carte de origami. Cand am ajuns la ora plangea de mama focului. Ca sa il consolez, i-am spus ca e singurul care a ramas cu ceva si ca toti celalti si-au mancat darurile. Am hotarat sa ii arat ce utila e cartea si am convenit sa lucram la descrierea tehnica dupa manualul origami. Acuma plangeau ceilalti ca nu au si ei. Stii ce greu e la a 5-a?

    RăspundețiȘtergere
  21. @Milogul
    Si cam atat despre liberul arbitru :)
    E infricosator parca, nu ? Suntem rezultatul diverselor influente din mediul imediat apropiat noua. Oare cum ar fi fost Milogul, nascut in Egipt? Dar stii, nu suntem doar rezultatul mediului exterior. Suntem influentati si de gene, luam decizii si in functie de asta.
    De exemplu, un Dex cu alela scurta a genei transportorului serotoninei, va fi mai predispus spre anxietate, deci probabilitatea de a lua anumite decizii va fi mai ridicata :)
    Intr-un fel, ma revolta faptul ca toate deciziile noastre, sunt semi'decizii de fapt. Decidem din ceea ce avem la dispozitie, iar asta nu depinde doar de noi. De fapt, pentru a depinde de noi, e nevoie de un efort urias. Suntem conditionati, da.
    Insa, pe de alta parte, am fi stiut noi ce sa facem cu viata daca ne-am fi nascut pe planeta asta si nu am fi primit nici o.. influenta?

    RăspundețiȘtergere
  22. La Fee, ai un simt pedagogic tare bine dezvoltat :) Felicitari! E greu la a cincea, ei inca sunt in tranzitie de la invatamantul primar la cel gimnazial. Pe langa asta, mai sunt si puberi, saracii.

    RăspundețiȘtergere
  23. @Colorbliss
    Ohohooo, la anxietate sunt maestru, cred ca am chestia aia foarte scurta. Am cate ceva din toate fobiile existente.

    RăspundețiȘtergere
  24. @Doxatul Dex
    Hihi, am intuit eu bine cand te-am luat ca exemplu :))
    Si nu vrei sa te vindeci de fobii ? Cica este o metoda foarte directa, cu efecte rapide. Te expui obiectului/lucrului care genereaza fobia.

    RăspundețiȘtergere
  25. Multumesc pentru ca apreciezi! Cei mai multi cred ca te duci la scoala 4-5 ore si stai degeaba!

    RăspundețiȘtergere
  26. @Colorbliss
    Merci ca mi-ai deschis ochii! Acum o sa sar in primul avion plin de paianjezi cu fete de clown care ma inchid intr-un dulap in care curge sange din pereti si se aud voci care ma implora sa ma apuc de balet.

    RăspundețiȘtergere

Nu interzic nici un comentariu, din cand in cand o sa va pun piedica.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Adauga la Agregator.ro Click aici si te duc Hopa sus !