If I only have one life...

Melodie de hipsteri mai mare ca asta nu se poate gasi. 380 de view-uri pe Youtube, pana si blogul nostru de top(gun) le poate dubla audienta, in 5-6 ani. Oricum mie mi-au placut. Pentru hipsterii semi-profesionisti unul dintre solisti e Jim Jarmusch. CUM CINE MA????

Ave Penis Imperator!

Printr-o intorsatura fericita a soartei am dat peste un articol care imi aminteste ca nu numai patria mea muma e plina de cretini, ci si restul lumii. Asta ar putea stopa un pic emigrarea scapata de sub control. Sau poate o accelereaza, e un lucru dovedit stiintific ca prostilor le place sa se adune la un loc in grupuri cat mai mari, luati ca exemplu fenomenul fotbalului.

Pe scurt articolul plange soarta arhi celebrelor testoase de Galapagos care sunt pe cale de disparitie din cauza scumpirii alimentelor, pe de o parte, si din cauza exportului ca animale de companie sau ingrediente medicinale, pe de alta parte.

5. Paranoia

- Cum tot ce ţine de grup e alb şi pozitiv, automat ceea ce e în afara grupului e negru şi negativ.
- Există mereu o mare ameninţare din afara grupului: alte religii, lumea, ştiinta, raţiunea, străinii, un zeu al întunericului, etc., toţi complotează împotriva adevăratilor reprezenţanti ai divinitatii.
- Prezenţa unor idei, indivizi sau grupuri ce se opun ideilor religiei tale va fi interpretată ca dovada a existenţei acestei conspiraţii, iar conspiraţia se va prezenta ca dovadă a veridicitatii worldview-ului.

- Orice critică se va prezenta drept un martiriu.

- Orice martiriu se va prezenta drept dovadă a veridicităţii intregii dogme.

- Realitatea e o iluzie creată de cel Necurat pentru a-i orbi pe credincioşi.

Suntem prea ciumegi pentru reguli

Stateam eu in autobuz, ca orice Roman sarac care n-a avut bani de 2 credite de 20 de ani pentru Audi, si imi desteapta atentia vita tipica romaneasca, care nici macar nu era romanca. Probabil stiti genul: 50 si de ani, cu plasele intr-o mana si cu mana ailalta scarpinandu-se undeva, in orice caz nu pe bara. Evident ca da peste doua fete asezate regulamentar fix in usa. Dupa mormaielile de rigoare, isi pune cartela pe aparat. O data, de doua ori, de trei ori. 

Ai zice unui bou:

"S-a compostat?"

Boul zice: "Da!"

Vita zice: "Pai nu a scris: 'Drum bun!'"

Boul zice: "Pai la cum merg treburile in tara asta.. nu trebuie sa zica. Ca se mai blocheaza. Ca asa e in Romania!"

Despre chestii

Hai ca m-am reconectat la net. Ma straduiesc sa-mi pun basca de bloger de top si n-am nici o inspiratie. Ma gandesc ca asa se simtea si Picasso inainte sa mai scoata din burta una din mazgalelile alea de prost gust care se vand acum pe milioane.

Nu e distractiv? Unii dau milioane pe o vechitura "de firma" si altii traiesc de pe o zi pe alta. Altii se invart ca mine pe undeva pe la mijloc. La mijloc insemnand ca daca pun ban pe ban, stranepotii mei sau poate clonele lor criogenate o sa poata sa stranga juma de milion. Dar nu conteaza, am bani de bautura si bani de vise, limita e cerul.

4.Inocenţa perpetuă

- Credincioşii trebuie să fie mentinuti intr-o stare de inocenţă.
- În faţa înţelepciunii transmise de religia ta ei sunt simpli copii. Religia ta nu e o şcoală de la care se absolveşte, cel putin nu în timpul vieţii şi astfel, ei mereu vor fi cu un pas în urma ta.
- Puncte în plus dacă autorităţile religioase sunt prezentate ca figuri patriarhale (părinte, elder, cap, pastoretc).
- Copii din punct de vedere intelectual şi moral, credincioşii trebuie să creada că lumea se împarte în alb şi negru; totul e ori bun, ori rau. Valorile pozitive, desigur, sunt de partea lor atata timp cât urmeaza religia cea Adevărata.

- Ca o consecinţă a împărţirii lumii în alb şi negru, mintea infantilă poate fi uşor dresată cu impulsuri simple. Cele doua metode de dresaj sunt: 1) răsplată pentru bine şi 2) pedeapsă pentru rau. Combinaţia ideală se face prin prezentarea unei judecati “de apoi” ce are ca rezultat desemnarea destinaţiei finale: fericire eternă sau tortură fără sfârşit.

Sǎ privim...

    Cǎ scriu acum, omul cu gânduri e vinovat. Viaţa e frumoasǎ ? 

    Urc pe Republicii, cu greu. Oraşul meu e construit pe un munte şi nu îmi dau seama ?! Am urcat strada asta abruptǎ de prea multe ori anul acesta. Merg la un experiment. Ceva legat de performanţele sociale în condiţii de distres. Am fost la atâtea, nici nu mai ştiu scopul. Când au construit Institutul nu au luat în considerare faptul cǎ şorecuţii de laborator vor ajunge gâfâind la experimente, deci reacţiile fiziologice nu vor fi tocmai in limita normalului.

    Completez scale. Le ştiu deja, le-am mai completat de atâtea ori. Aceleaşi întrebǎri. Suntem chiar atât de previzibili noi oamenii ?

    Faza doi. Mǎ aşteptam sǎ îmi lipeascǎ electrozi pe ici-colo. Sau sǎ îmi verifice conductanţa pielii, sau mǎcar respiraţia. Mi s-a dat o sarcinǎ... sǎ îmi repet cǎ deşi  lucrurile nu sunt întotdeauna corecte, deşi unii oameni suferǎ, deşi se întâmplǎ atâtea dezastre în lume, sǎ nu uit totuşi cǎ viaţa e frumoasǎ şi are aspectele ei plǎcute.

    Apoi am stat şi am privit... imagini. Imagini şocante. Oameni morţi, oameni mutilaţi, copii morţi, copii mutilaţi, trupuri aruncate grǎmadǎ în bǎi de sânge, oameni torturaţi, accidente rutiere şi urmǎrile lor, copii arşi sau morţi de foame, oameni fǎcuţi bucǎţi de alţi oameni. Mǎcel vizual.

    Nu ştiu cât a durat, a pǎrut o eternitate. Nu se mai terminau. Mi-a venit sǎ plâng, nici nu ştiu cum am rezistat. Un copil cu maxilarul sucit, cu un ochi ieşit din orbite, cu urme de sânge pe faţǎ şi totuşi cu o expresie inocentǎ, drǎgǎlaşǎ. Cum sǎ rǎmâi detaşat ? Cum?!

    Ştiam cǎ existǎ atâtea atrocitǎţi şi dezastre în lumea asta. Dar stǎm vreodatǎ sǎ ne uitǎm la ele? Eu am ocolit sǎ fac asta. Ştiam despre tot ce am vǎzut, dar pânǎ acum, niciodatǎ nu le-am privit. Nu atât de mult, nu atât de multe. Poate sunt eu prea sensibilǎ, prea receptivǎ. Nu ştiu colegii mei în ce mǎsurǎ au fost afectaţi de ce au vǎzut.

    Eu nu îmi amintesc sǎ mǎ fi simţit vreodatǎ mai rǎu şi mai epuizatǎ psihic şi mai ales fizic. Nu ţin minte. Parcǎ firicele de energie electricǎ mi-au invadat venele, pielea, sufletul, creierul.

    Am vrut sǎ ies. Sǎ dau naibii experimentul lor. Aveam examen în urmǎtoarea zi. Dar ceva m-a ţinut pe scaun. Toţi oamenii din imaginile respective au trecut prin nişte chinuri de nedescris, iar noi nu suntem în stare nici sǎ îi privim de la distanţǎ, printr-un ecran.   

    Viaţa e frumoasǎ ? Viaţa poate fi frumoasǎ. Dar nu e, nu pentru toţi.

    Completez iar scale. Brusc, întrebǎrile astea nu mai par atât de banale. Brusc, nimic din viaţa mea nu mai pare dezastruos.   Nu pot uita imaginea copiluţului. 

Slalom printre cretini

Omul cu ganduri

  

     Un oras la fel ca oricare altul, cenusiu, iar acum  parca si mai mohorit din cauza micii furtuni care tocmai a trecut, ploua marunt. Putin trecut de miezul noptii, pe strada se aude un motor de masina grabita, de la volan El privea pierdut spre undeva, conducea formal, aproape din automatism, iar gandurile nu se terminau, nu ii dadeau pace. 

     De ce exista optiuni?Sunt necesare optiunile?Nu cumva sunt o capcana pentru a avea iluzia libertatii? Sunt reale optiunile?Da, atat timp cat sunt posibile ele pot deveni reale, deci la nivel teoretic sunt reale. Numarul de optiuni e limitat de situatia in care te afli? Depinde, daca folosesti tiparul de gandire sustinut de normele valorice create in mod fortat de societate, ai foarte mari sanse ca numarul de optiuni sa fie de maxim doua, principiul binar functioneaza si aici, in mod evident nimeni nu vrea sa ai optiuni. Mai multe optiuni inseamna mai multa libertate de alegere, mai multa libertate de alegere inseamna mai putin control, nu sunt de folos comunitatii/societatii oamenii cu multe optiuni. Cate optiuni avem cand e vorba de Dumnezeu?Optiunile pe care le alegem ne formeaza viata, suntem rezultatul unor decizii pe care le-am luat in timp.Daca si Eu sunt doar o optiune? Daca nici macar nu exist?

Iara de dragoste

De data asta nu din lipsa de imaginatie, ci din lipsa de alt termen. Ar trebui sa se mai inventeze niste cuvinte care sa exprime unele sentimente mai nuantate cunoscute sub denumirea generica de dragoste, cum ar fi: "te urmaresc de 20 de ani, am intrat de cateva ori prin efractie si am adunat toate firele de par", sau "vreau doar sa te storc ca pe o portocala si apoi sa-mi gasesc alta obsesie".

Zece fix

Orologiul din lemn de mahon, sculptat de un maestru african, marca in stilul sau caracteristic rand pe rand cele 10 ore, "Cucu! Cucu!", de zece ori. Nici nu termina bine ca se auzi discret sunetul soneriei de la intrare. 

-"Trebuie sa fie Domnul Milogu'. Punctual ca te obicei." Bineinteles Dex planificase totul in avans si il invitase la o discutie amicala la ora 8 fix.

Dex auzi deja pasii apasati ai cameristei sale, Doamna Mimoza, si isi aminti cat de sprintena era in tinerete. Din pacate varsta inaintata de 25 de ani si cele in jur de 95 de kilograme in plus ii redusesera mersul sprinten la un nivel mai degraba potrivit unei balene esuate. Dex o tinea, bineinteles, mai mult din marinimie, caci biata fata n-avea pe nimeni, si, in fond, Dex nu primea atat de multi musafiri.

3. Absurditatea

- Regula de aur: cu cât legendele promovate drept adevăr sunt mai incredibile, cu atât credinţa în ele va fi mai mare.
- Paradox: cu cât actul credinţei este mai dificil, cu atât mai mare va fi satisfacţia când credinta reuşeşte să răpuna raţiunea.
- Când religia ta e în discutie, Natura işi incalca binevoitor ordinea, aşa că poti enumera linistit relatări ca: invieri, vindecări, animale vorbitoare, armăsari zburători, precipitaţii cu hrană, prezenţa unui om în mai multe locuri, nonsensuri matematice gen 1+1+1=1.

Democratia*

*pentru cine trebuie

http://www.guardian.co.uk/world/video/2011/jun/08/israel-palestinian-old-city-settlers-english

Obiceiuri nocturne

   Tocmai s-a lǎsat seara, încǎ nu e beznǎ, dar va fi pe când termin eu de scris. Mereu mi-a plǎcut momentul înserǎrii, e un precursor al magiei ce va urma. Cǎci noaptea e magicǎ şi misterioasǎ, noaptea sfideazǎ legile fizicii. Înserarea îmi anticipeazǎ liniştea ce va urma. E un sfârşit şi un început, deopotrivǎ.

   Dar azi nu voi fi romanticǎ. Azi sunt nedumeritǎ. Nu prea înţeleg ce se întâmplǎ. Mereu am iubit noaptea pentru liniştea pe care o revarsǎ inclusiv asupra oraşului. In ultima perioadǎ, însǎ, când se lasǎ seara, se trezesc ciudaţii la viaţǎ.

   De exemplu, de vreo 5min cineva a pus în funcţiune ceva maşinǎrie, aici între blocuri, ce scoate un sunet infernal. Cineva tunde iarba sau face gǎuri în pǎmânt, nu îmi dau seama.

   Din blocul vecin se aude muzicǎ, la un volum considerabil. De data aceasta mǎcar, e un cântec frumos.

   În urmǎ cu puţin timp, douǎ nopţi la rând, vecinii mei de palier, vreo trei-patru bǎieţi (nu le pot spune bǎrbaţi, n-am ce face), au pus-o de-un grǎtar. Pe hol. Da, pe holul comun, cǎci în capǎtul holului este un pseudo-balcon – au avut aerisire deci. La ora 2-3 noaptea. Cam pe când mǎ puneam eu sǎ dorm. Nu au lipsit:  alcoolul, înjurǎturile, şi discuţiile telefonice ale unuia dintre ei care se plimba prin faţa uşii mele în timp ce vorbea. A! Cratiţele şi farfuriile trântite au fost deliciul principal.

   Evident, nimeni nu le-a atras atenţia.

   Cam în 10 minute, între cele trei blocuri apropiate, va începe consiliul bârfelor. Azi-noapte, de exemplu, am aflat totul despre Mihaela şi iubitul/fostul ei iubit. Am aflat cu cine a înşelat-o el şi cum s-a rǎzbunat ea. Am aflat cât de ,,figurantǎ” e …Alexandra sau Alina, le tot încurc. Şi vǎ spun, e figurantǎ mare!

    Peste vreo douǎ ore, va suna alarma unei maşini. O alarmǎ tâmpitǎ şi enervantǎ de-a dreptul.

   Oamenii ǎştia, vecini de bloc sau de cartier, atenteazǎ la sentimentele mele vizavi de noapte. Ce-aş putea face ? Probabil bǎieţilor de lângǎ mine le-aş putea închide balconul peste noapte, îl sudez sau ceva, sǎ se sufoce cu fum de mici şi grǎsimi. Dar cu restul de agitaţi ce fac ? Chiar sunt nedumeritǎ. Ce se întâmplǎ ? Oamenii au devenit mai agitaţi decât nişte câini cu insolaţie.

Fara tine...

... fara mine?

Ma amuza aceasta acrobatie a gandirii umane. O voi denumi in calitate de descoperitor (nu neaparat primul descoperitor, ca nici Edison n-a fost primul si totusi a ajuns celebru): "Sindromul 'Fara mine' de simplificare a gandirii la om"! Inspirat, nu? "Catchy" cum zic americanii!

Păcat – 2. Autoamăgire în falsă libertate

I. Universul indiferent
Formularea cea mai des întâlnită în introducerea unui păcat e una extrem de simplă: “X e păcat”, sau “e păcat să X”.
Săracii oameni nu-şi dau seama, dar ăsta e exemplul cel mai bun de folosire a verbului “a fi” în propovăduirea gândirii magice.
Ei chiar cred că prin fraza aia au spus că Universului îi pasă de X, dar în realitate Universul este total indiferent faţă de acţiunile microbilor de pe suprafaţa unui fir de praf suspendat în jurul unei scântei din miliarde de miliarde de miliarde de alte scântei.

http://www.youtube.com/watch?v=MhonwrTJU_w( acest link nu mai functioneaza) ceva asemanator gasiti aici

II. E interzis să fii om liber

10 porunci ale religiei- 1.Masochismul

1.Masochismul

Vrei să iţi faci un cult de succes şi toţi credincioşii să te urmeze fără multe comentarii?
Iată câteva puncte de reper pe care orice religie care se respectă trebuie să le urmeze.
- Adepţii tăi sunt nişte viermi. Dacă nu au stricat dezechilibrul naturii, atunci mai mult ca sigur că sunt pe lista neagra a unei (sau mai multor) zeităţi cu capsa pusă.
- Puncte în plus dacă se pune accentul pe devalorizarea persoanei prin promovarea simplităţii în locul sofisticării, a sărăciei în locul progresului, a credinţei în locul gândirii.

- Se vor selecta instincte şi reacţii naturale ale credinciosului (sexul, spiritul competitiv sunt doar câteva) şi se vor prezenta drept ofense aduse zeilor sau cosmosului pentru care cineva trebuie să raspundă: de regulă credinciosul sau, mai rar, un trimis al Domnului se sacrifică mărind sentimentul de vinovăţie.

- Credinciosul nu trebuie să uite: divinitatea e benevolentă şi atotputernică şi fiecare clipă din existenţa lui e un scuipat aruncat pe obrazul acestui Big Brother infinit de bun.

- Orice fapta contrara dogmelor religiei capătă dimensiune cosmică; va fi prezentată ca un păcat – o crima impotriva benevolenţei părinteşti a Universului.

Senzational !!! - Antrenamentul secret al lui Doxatu filmat.

     Ne-a venit prin surse, o stire, cum ca batausul de strada Doxatu Dex a fost filmat in timpul unui antrenament extrem de dur, iar videoclipul a fost postat pe internet. In timp ce vorbim cateva servere din Uganda, Burkina Faso, 2 sateliti de comunicatii si 1 sonda spatiala au fost doborite din motive necunoscute.
     Cunoscuta fiind pasiunea pentru mediul on line, Doxatu este suspect de cele enumerate mai sus, cat si de faptul ca un adolescent  de la Ciorogarla a facut o intoxicatie suspecta, simptomele au aparut in timpul in care viziona un filmulet Fake despre Doxatu pe sitele Iutub.
     Gurile rele spun ca Doxatu a fost filmat in noul costum de Erou la care se pare ca a lucrat in secret in ultimii 15 ani.
     Episodic, legat la cap cu basma, in rolul lui Kato, un maestru nedescoperit inca, Milogul in timpul liber.
     Mai jos aveti filmul original cu antrenamentul secret al lui Doxatu, surprins in buncarul la fel de secret, cu locatie nedefinita al susnumitului, camuflat in centrul Bucurestilor vechi, in zona Lipscani, la numarul...
  
  

Oaia neagra

Tare demult, într-o tara indepartata, traia o oaie neagra. Din cauza faptului ca era diferita, nu a avut timp sa-si faca o impresie despre lume.

Milogul

Autor: Barbu Stefanescu Delavrancea

     Vântul de toamnă, rece şi umed, ţiuie în rămăşiţele frunzelor risipite în crăcile copacilor din lunca Vitanului.

     În albia sa încovoiată, Dâmboviţa îşi mână liniştit apa tulbure, galbenă şi pe-alocurea pătată cu şuviţe de sânge închegat, supte din talpa zalhanalei. Duhoare grasă năbuşeşte aerul îngreuiat de-o bură rece şi deasă.

     Stolurile de ciori se răsfiră, se amestecă, se gonesc, croncăie şi se-abat păcură pe hârcile albe de bivoli şi de boi, împrăştiate pe netezişul ruginiu din faţa zalhanalei.

     De-a stânga apei, cam cât prinde ochiul, dincolo de hanul din răscruci, stă casa lui Căliman potcovarul, mai mult fâşii şi petice de pământ galben decât văruială. Pornită pe spate, cu olanele de pe acoperiş zobite şi mucede, împănate cu muşchi, şi mai sus îi cresc două urechelniţe cu solzi groşi şi verzi. Pe prispa ferită de streaşina lată, plină cu scule, cu troace, şade în colacul picioarelor Căliman potcovarul. Negru, uscat şi ars în obraji, cu ochii mari şi albi, cu luleaua stinsă şi pleoştită într-o parte a gurii, când pifăie aruncă scrumul în sus şi-şi dezveleşte, din buzele mari şi din barba şi mustăţile cărunte şi îmbâcsite de cenuşă, dinţii laţi şi petrecuţi pe din două c-o largă strungăreaţă. Părul, muiat în untdelemn, cârlionţează pe grumajii soioşi. Cămaşa, petic de petic, strânsă la mijloc într-o curea împodobită cu nasturi, îi cade pe umărul drept.

     Raluca, ţiganca lui, stă ghemuită într-un colţ al prispei. Goală puşcă, îşi cocoloşeşte gleznele sub o pătură murdară. Sânul, slab şi moale, i-atârnă în gura unui copil, ce suge cu sete, umflându-şi bucile galbene.

Căliman, înfigându-şi pipa în brâu, scoase din poala cămăşii un clondir cu rachiu şi-l aduse la gură.

— Iar gâlgâi, Călimane, zise Raluca, şi iarna vine, şi copiii-s goi...