Nimeni nu face parte din societate , societatea e numai o mica parte din noi.

marți, 9 noiembrie 2010

Nu vei mai fi la fel niciodata!


Hear the music coming, loud as you can stand
You'll never be the same again!

Sunt lucruri in viata asta, bune sau rele, care te schimba, chiar daca nu vrei sa recunosti. Sunt lucruri bune sau lucruri nasoale, poate lucruri vechi a caror importanta n-ai realizat-o, sau nu din punctul asta de vedere. Sunt lucruri care le visezi intr-o dimineata, dupa o zi, sau dupa 2 ani si care simti ca te-au schimbat. Sunt lucruri care acum nu te lasa sa dormi noaptea si sunt lucruri care acum nu valoreaza nimic, dar care te vor transforma mai tarziu.


Suntem toti ca o lama de sabie, ascutita si puternica, poate mai elastica, poate mai putin, poate mai dura, poate mai maleabila, poate mai mata, poate frumoasa si stralucitoare. Poate avem ca sabia, un singur scop, poate avem mai multe, poate niciunul. Un lucru e sigur, suntem la fel ciobiti, indoiti, transformati. Un artizan interior se asigura ca lama aia va vi functionala sau se va rupe, ori ramai o lama ori mori. Ca intr-un muzeu, urmasii tai sau ai altora se vor uita si vor zice: "Lama asta are personalitate si dupa mii se ani!" sau "Cel ce a facut lama asta n-a fost prea priceput!" sau "Oare in ce lupta s-a rupt aceasta lama?"

Ce ne ciobeste? Ce ne indoaie? Sunt convins ca fiecare are fobiile si traumele lui. Fiecare declara apriori: "Daca ma paraseste o sa mor!", "Daca nu ma angajeaza sunt futut!", "Daca trec peste asta ma duc la biserica!" Si fiecare, va observa, o data, si inca o data, si tot asa, ca nu tu iti hotarasti luptele, ca nu tu iti alegi adversarii, si ca adversarii sunt la randul lor sabii pe care nu le intelegi. Unele se ciobesc, altele se indoaie, altele se rup si sunt lipite la loc, mai slabe sau mai puternice, unele sunt slefuite si stralucesc, altele ruginesc si se tocesc.

Ce te marcheaza in viata? Ce te-a schimbat?

O sa incep eu: 
Parintii si bunicii, un bunic in mod special. Profesorul de matematica din generala si cel de fizica din liceu. Facultatea, in mod negativ relativ la scoala propriu zisa, si in mod pozitiv prin oamenii pe care am avut ocazia sa-i intalnesc. Vreo 2 relatii m-au schimbat radical, altele cateva m-au facut sa inteleg lucruri mai subtile, impactul mi-e greu sa-l estimez si acum. Bautura si tigarile, influente subtile dar persistente si importante, mi-au schimbat viata radical, probabil in rau, dar posibil sa ma fi rupt fara ele la un moment dat. Serviciul, m-a facut sa inteleg ca lucrurile sunt mai complicate decat par. Fobiile si traumele, m-au tinut departe de locuri si oameni pe care voiam sa le vad, respectiv sa ai cunosc. Poate multe altele, asta imi vine in cap acum.

Una peste alta, ce a ramas sunt eu. Acum! Maine voi fi altul! Si tot asa! Pana ma rup! ;)

7 comentarii:

  1. Totul. :)

    Eu n-o să mă rup, sunt convinsă. O să strălucesc în zare precum sunetul cristalin al cornului de-argint din Gondor ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt convins Altruisto! Numai sa ai grija sa nu imi asculti mie sfaturile si sa te transformi intr-un bosorog deprimat :D

    RăspundețiȘtergere
  3. You are the future, it's your time!
    You and you and you!

    RăspundețiȘtergere
  4. Aveam in minte acest post al tau de vreo doua zile :) Am tot adaugat pe lista...
    Da. Sunt bunicii, o bunica si un bunic. Absenta indelungata a tatalui meu. Mama si moralitatea ei acuta. Prietenii de joaca (3 dintre ei in mod special). O anume invatatoare care m-a invatat autodisciplina. Un coleg din generala - am invatat de la el sa ripostez cand sunt lovita, la propriu sau la figurat. Un francez si vreo 2 vacante de vara la bunici.
    O amprenta extraordinara si-a pus profa de psihologie din liceu. Mi-a schimbat radical modul de gandire. Ce vorbesc... a fost prima persoana adulta care mi-a cerut sa gandesc si care a vrut sa afle ce si cum gandesc.
    M-a mai schimbat o anume tradare - ziua in care am constientizat ca nu pot avea incredere deplina in nimeni (exista o exceptie) si nici nu ar trebui sa astept asta de la oameni.

    Locul I e ocupat de o anume zi de septembrie - o plimbare si o conversatie langa un lac. De atunci, am inceput sa exist cu adevarat :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Colorbliss
    Merci de dezvaluiri. Ai astept si pe altii.

    Si eu imi amintesc cu nostalgie satisfactia care am avut-o cand mi-am facut curaj sa ai spun bunicului cateva dintre ideile mele si faptul ca m-a ascultat si a vorbit cu mine.

    "Locul I e ocupat de o anume zi de septembrie "
    Asta nu o mai tin minte, probabil eram beat! Sunt rautacios, asta asa ca eu sunt suferind aici si tu iar te lauzi cu relatia ta perfecta. Oricum sa porti ceva rosu ca poate te deochi.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Doxatul Dex
    Bunicii sunt oameni magici :) E important sa poti vorbi cu cineva din familie despre ideile tale.

    p.s nu e o relatie perfecta, stai linistit. Avem zile bune si zile proaste, doar ca am invatat sa trecem prin toate impreuna, nu unul impotriva celuilalt. Si rosu port mai mereu :D E o culoare simpatica.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Colorbliss
    Nu pot decat sa-ti urez sa ramana, macar, asa.

    RăspundețiȘtergere

Nu interzic nici un comentariu, din cand in cand o sa va pun piedica.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Adauga la Agregator.ro Click aici si te duc Hopa sus !