Nimeni nu face parte din societate , societatea e numai o mica parte din noi.

vineri, 17 decembrie 2010

Altruism ori ba ?

Avea dreptate Doxatul când spunea că până diseară o să scriu un articol, dar nu la mine pe blog, ci aici, la voi. :D Mă simt ca o ”rara avis” cu aparițiile mele la Milogul SRL, tot promit că revin și niet. Totuși, sunt un om de cuvânt și mai ales pentru că m-au provocat ( enervat într-un sens bun :D ) Doxatul și Colorbliss la acest articol ... ia să vă expun eu mătăluță problema altruismului din punctul meu de vedere.
Întâi să încep cu ”ce se zice”. Cică dacă privești lucrurile din prisma evoluționismului și a științei și a mai știu eu ce, nu există genă altruistă ( alții zic că, în urma unor studii, au găsit gena asta la drojdie, spre exemplu ) și că în ”lupta pentru supraviețuire” n-ai cum, frate, n-ai cum să fii altruist. Adică hello, noi suntem niște animale, întâmplător sociale și asta e, ne omorâm unii pe alții, ultimul scapă turma. Boooon.
Alții susțin că altruismul este, de fapt, o formă mascată de egoism, sau un comportament de socializare pe care îl înveți. Wow ! Asta da, să învățăm să fim altruiști. Nefezabil, aș zice eu. Nu cred că poți învăța să nu te gândești că faci un bine altora înainte de a-l face. Dacă nu înțelegi altruismul, n-ai cum să ți-l induci. Altruiștii nu se gândesc, nu pricepeți ? :) Ei doar simt.

Mi-ar fi plăcut mai mult de Kant, dacă el n-ar fi considerat ( oarecum ) altruismul ca o datorie morală, cu toate că în filozofia lui pune accent pe responsabilitate și NU către scopul final al unei acțiuni. Eu nu văd asta ca pe ”o datorie”, ”o obligație” etc. E pur și simplu dezinteresată și fără vreo motivație anume. Așadar, un altruist, prin extindere, om moral, nu poate fi acela care își urmărește întâi propriul interes și apoi acționează, chipurile, binevoitor, în ochii celorlalți, ca acțiunea respectivă să-i aducă un beneficiu. Adică una e ce faci, alta cum gândești. Iar fapta și gândirea nu duc mereu la morală. E ca la conjuncții, enunțurile legate prin ”și” n-au valoare logică de adevăr decât dacă sunt ambele, simultan adevărate. Nu există sau.
În opinia mea, există oameni altruiști și oameni ( sună dur, dar c'est la vie ) ipocrito-egoiști ( despre ei o să scriu altă dată, că deja mă întind oricum ). Pe ce mă bazez când afirm că da, altruismul există ? Evident, pe propria mea persoană, singura pe care pot testa toate sentimentele din lumea asta. Dacă eu sunt în stare să fac tot ce întreprind fără să aștept vreo recompensă, fără să mă gândesc ”woa, Altruisto, ce bună ești că ai făcut asta, gata, ai locul asigurat în Rai” și cu siguranță fără să-mi treacă prin minte să contorizez ”ce bine mă simt că am făcut asta”, atunci înseamnă că pot exista și alții, chiar așa de ”unică” nu sunt, totuși. Mă rog, am cunoscut și alții, dar cine știe ... ce-i în capul lor. :D Aparent, erau altruiști. Eu însă vă pot garanta doar de ce simt personal.
Nu mă duc la orele de after-school cu copiii doar pentru că vreau eu să arăt ce tare sunt sau ca să-mi fac provoc plăceri și să ”absorb” din mintea mea sentimentul de vină. Nu, eu nu mă simt vinovată cu nimic și nici nu mă mustră conștiința, dar nu pentru că aș ști că am ”cazierul curat” pentru viața de apoi, sau prostii de genul. De fapt, nici nu v-aș zice toate acestea dacă n-ar fi strict necesar pentru exemplificare. Merg acolo pentru că ȘTIU că acei copii au nevoie de cineva care să-i îndrume și dacă EU POT să fac ceva în folosul exclusiv al lor și apoi mai târziu, bănuiesc, al societății, de ce nu ? VREAU să le explic ce-i cu matematica și am răbdare să îi corectez la română. Nu o fac doar pentru a avea sufletul ușurat sau ca să-mi spăl păcatele, ci pentru că așa doresc EU, PENTRU EI, nu pentru mulțumirea mea interioară de care nu îmi pasă. Că nu sunt întotdeauna așa cu cine nu merită sau, în fine, că mai sunt și rea câteodată, e altceva. Să nu cumva să înțelegeți că promovez ideea de a trăi și dedica viața pentru ceilalți, nu. N-ar mai avea sens nimic, fiecare să trăiască pentru altul ... o prostie. Eu vorbesc de altceva aici, sper că e clar.
Iau un alt model, părintele. De obicei și în cazurile normale, mama sau tata se străduiesc din răsputeri să facă orice pentru binele copiilor lor. Sau cel puțin așa-i mama mea. Se pune pe ea pe ultimul loc, pe mine și pe soră-mea mereu primul. Acum aștept să-mi ziceți și voi ce interes ascuns sau ce gânduri de-astea enumerate mai sus ar putea să aibă. Și ca să nu săriți că rudele, că nu știu ce, mă îndrept cu privirea creierului spre pompieri. Păi ăia își dă viața acolo așteptând ceva, credeți ? Cine pisici ar asculta de ”datorie” și s-ar duce benevol ... la moarte, dacă e cazul ? Au chemare, domne, de-aia se duc și se fac pompieri. Nu oricine devine pompier. În cazul medicilor e altceva, că ei nu mor așa, sacrificându-se pentru alții. Am întâlnit, e adevărat, și persoane care mi-au spus clar: vreau să fiu doctor pentru ca să văd recunoștința pacientului în ochi când vine să-mi mulțumească. Mă rog, e și ăsta un motiv, ce să zic. :) Dar ce ziceți cei ce își donează organele ? Ce beneficiu, mă întreb, retoric, ar putea avea după ce semnează formularul ăla ”în caz că” ... ? Da, e foarte greu să găsim oameni cărora să le pese cu adevărat, dar, dacă stați puțin să cercetați, poate îi găsiți. În România nu suntem obișnuiți cu asta, dar din fericire, nu suntem singura țară a lumii.
Și ca să închei pledoaria, că deja cu siguranță ați adormit ca la cursuri în facultate ... ori suntem altruiști, ori nu mai suntem !

24 de comentarii:

  1. Dragilor, vă rog, mă văd în aceeași postură a lui Colorbliss de a-i cere cuiva să pună ”citește mai departe”, că eu chiar nu mă pricep cu blogspot-ul. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca cel mai bine ai sintetizat prin fraza:
    "Altruiștii nu se gândesc, nu pricepeți ? :) Ei doar simt."

    Altruismul, ca și egoismul de altfel, are f. puțină legătură cu partea raționala și e mai degrabă un fenomen pur psihic.
    Prin urmare sunt de părere că tot ce putem spune despre altruism este pur descriptiv d.p.d.v. rațional, adică cel mult putem să-i cautăm rădăcinile evolutiv, psihanalitic, etc. dar e absurd să spunem că cautăm pur rațional/utilitar necesitatea gestului.

    Iar exemplul cu doctorul și recunoștința pacientului, eu vad destul de clar latura egoistă a gestului doctorului :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Done cu "citeste mai departe".
    Nu știu cum se face din butoane, eu unul dau pe "editare HTML" și pun < ! - - M o r e - - > (fără spații) în locul respectiv.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Dannyxs: Oai, merci frumos :D De-acum o să știu !
    Legat de partea cu doctorul: nu era un exemplu de altruism :P
    Insist pe partea emoțională și spirituală :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Altruista SA
    Știu că nu era un exemplu de altruism, de aia l-am și catalogat ca atare.

    RăspundețiȘtergere
  6. Profetul Dex loveste din nou :)
    Interesant articolul si ma bucur sa vad ca exista altruisti, la cat mai multi. Cred ca ti-ai dat seama ca in articolele anterioare nu despre cei ca tine discutam, ci despre prefacuti.
    Acum la subiect:
    - altruim la parinti? - e chestie biologica dupa parerea mea, altfel nu se explica schimbarile vizibile pe care le sufera un om care are un copil
    - pompierii/armata? - este o paine de mancat si un loc de munca sigur. Poate ti se pare ciudat dat multi oameni isi risca viata pentru asta.
    - doctorii? - iara, multi vor doar banii, altii o fac din placerea de a vindeca. Ei sunt mai greu de analizat pentru ca suferinta celorlalti ai desentivizeaza de obicei si devin niste nesimtiti.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Altruista SA
    @Dannyxs
    Exista un buton pe toolbar cu o foaie rupta orizontal pe jumatate, se cheama : "Inset Jump Break". E ceva cu butonul asta ca nici eu nu reuseam sa-l vad la inceput :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Repet si eu ce spunea Dannyxs, ca altruismul/egoismul, cel putin cele la care faceam si eu referire, nu tin de partea noastra rationala. De cele mai multe ori, nici de cea constienta.
    Parintii, pompierii, medicii, armata sunt exemple oarecum irelevante, nu au legatura prea multa cu altruismul sau egoismul, cred eu. Sunt oameni si oameni, unii care au chemare pentru meseria lor (fie si cea de parinte) si altii care nu. (in armata cel putin, cunosc doar exemple urate).
    Oricum, eu te admir deoarece crezi sincer in ceea ce faci. Sinceritatea e cea mai importanta si atat timp cat a face fapte bune este o parte din ceea ce tu reprezinti, nu pot decat sa ma bucur :)
    Viziunea mea asupra subiectului a devenit una mai ,,stiintifica" daca ii pot spune asa si are legatura cu mecanismele psihice. Ceea ce ai scris, cum spuneai si tu, se axeaza pe partea emotionala si spirituala. Toti suntem manati de anumite instincte, anumite gene si variatii ale lor, anumite procese psihice adanc inradacinate. Insa unii, simt si traiesc mai intens si mai sincer nevoia si dorinta de a-i ajuta pe ceilalti (avand diverse motive interioare). Ii voi numi altruisti :)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Danny
    Doctorii au un complex de "Dumnezeu" care se estompeaza odata cu inaintarea in virsta.
    @Altruista
    Partea emotional-spirituala pe care insisti e calea cea buna. In final probabil ca actiunile noastre din viitor sunt legate de educatia exemplificata (eroisme/faceri de bine/binele cistiga...) primita acasa sau luata din media mai tirziu sub forma de valoare intrinseca aprobata de societate.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Altruista
    As putea sa intreb putem fi la fel de Altruisti cu toata lumea?In egala masura? Facem diferente?De ce cu unii mai mult cu altii mai putin? Si unde stabilim limitele? Cand dispare gestul altruist si se transforma in afectiune si cand dispare si se transforma in indiferenta?

    RăspundețiȘtergere
  11. Altruism pur,100%, nu exista.Intodeauna este corupt de o concepttie: daca fac bine primesc bine, daca fac rau primesc rau,de Dumnezeu, Karma, sau alte sisteme de tip bumerang.Soldatul,pompierul nu face bine doar de dragul binelui, este atras de maretia actului in sine, de adrenalina, este obsedat de statut si doreste sa se faca remarcat sa se face erou.Este cuprins de un simtamant care il insufleteste si care ii motiveaza actiunile.

    RăspundețiȘtergere
  12. Toata lumea analizeaza detaliile. Spiritul meu ingineresc imi spune ca, pentru conditiile date, altruismul intr-adevar exista. Poate nu e perfect, poate undeva in dedesubturile dedesubturilor exista un motiv egoist dar nu conteaza.
    Macar de ar fi mai multi oameni care fac bine, din orice motive.

    RăspundețiȘtergere
  13. @Doxatul: Dap, eu nu discutam aici despre cei prefăcuți, ci despre adevăratul altruism. Nici eu nu suport fățarnicii ... :)
    Chestie biologică, zici ? Atunci ce părere ai de părinții denaturați ? :)
    Eu vorbeam de pompierii ( nu armata, pompierii ) care cred în cauza lor. Da, mi se pare ciudat să te angajezi pe un post care știi că te poate duce la moarte. Dar ai și dreptate, pe de o parte, există, ca în orice meserie, și oameni pur și simplu nepotriviți, care-și urmăresc interesele.
    @Colorbliss: Mulțumesc, drăguță, dar deocamdată nu mi-am descoperit acele motive interioare :)
    @Milogul: Foarte bune întrebări. Nu, nu putem fi la fel de altruiști cu toată lumea tocmai pentru că nu intrăm în contact cu toată lumea. Crezi că nu mi-ar plăcea să fac voluntariat în Bangladesh, India, Congo etc. ? Dar sunt constrânsă atât de timp și spațiu cât și de o grămadă de alte chestii ... În egală măsură niciodată, pentru că fiecare are alte nevoi ce trebuie satisfăcute și propria scară de ”valorificare” a ajutorului. De exemplu e suficient să îl învăț pe un copil să citească, pentru el asta ar însemna ceva supergrozav, dar poate altul ar fi fericit dacă m-aș juca cu el.
    Altruism fără afecțiune ... nu există, zic eu. :) Se transformă în indiferență niciodată, eventual în tristețe sau dezamăgire dacă cei ajutați nu urmează calea pe care le-ai arătat-o tu sau se comportă urât cu alții .. etc. Uneori nu le poți face pe toate și asta doare.
    @Anonim: Aoleo, dragul meu, tu nu mi-ai citit articolul. :)
    @Doxatul ( din nou ): Of, aș fi complet de-acord cu ultimul tău comentariu, dacă n-ai fi inserat cuvântul ăla acolo :P Dar hai că vin sărbătorile, fie cum zici tu, că-i bine, oricum. :)

    Apropo, unde e articolul cu ”Post de prost” ? :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Ba da,ti-am citit articolul si m-am legat doar de ce m-a intrigat.Ai zis ca te consideri o persoana altruista, adica actionezi in favoarea altora fara interes personal. Este imposibil parerea mea sa fi scris acest articol fara sa realizezi o comparatie intre tine si ceilalti, sa realizezi cate "plusuri" ai in comparatie cu ceilalti(woa, Altruisto, ce bună ești că ai făcut asta(poate mai subtil si mai involuntar)). Cum fericirea se termina cand realizezi ca esti fericit asa si zisul altruism se termina cand te consideri altruist. Acest altruism nu are oare drept scop crearea unei anumite imagini? pana si numele il ai Altruista SA.Este imposibil din punct de vedere omenesc sa fi tot timpul 100% altruist.Esti o fiinta variabila actionezi in functie de mediul in care traiesti. Nu ai controlul deplin supra minti, al gandiri al faptelor precum sar zice ca il au sfinti.Cand te consideri altruist actionezi in favoarea statutului tau, te poti umple de tine.Nu degeaba se zice lauda de sine nu miroasea bine(chiar poate daca nu e lauda in toata puterea cuvantului).
    Inainte sa sariti toti pe mine precum cainii turbati,sau sa nu bagati deloc in seama cele scrise fiindca le considerati aberatii, vreau sa iti spun ca ai castigat respectul meu pentru cea ce faci la orele after-school, tine-o tot asa.

    RăspundețiȘtergere
  15. @Anonim
    Nu sarim pe tine precum cainii turbati, dar ma distreaza sintagma. Iti intelegem punctul de vedere, daca ai timp poti sa citesti comentariile articolului spre care Altruista a facut trimitere pentru a vedea cam de unde a pornit totul. Articolul ei nu este o lauda de sine, insa, asa cum ea mentiona, nu poti vorbi in numele altruismului altora deoarece chiar nu ai de unde sa stii ce gandesc ei. Asadar, a scris despre ea, caci e cel mai acurat exemplu pe care il are (si de care este sigura).
    Logic, sunt de acord cu tine. Dar vezi tu, exista anumiti oameni care cred sincer in actiunile lor, care constient nu isi pun problemele puse de tine. Poate exista involuntar si inconstient (eu la acest nivel sustineam ca suntem egoisti, fara sa vrem). Oricum, cum sa ii numim pe ei? Din moment ce ei pun tot sufletul in faptele bune pe care le fac pentru ceilalti. Na, altruism ori ba? :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Eu zic sa ii numim simplu,oameni cu suflet dispusi sa faca bine.Actiunea altruista, in adevaratul sens al cuvantului, mi se pare o fapta care se leaga prea mult de perfectiune.
    O felicit daca a reusit reusit sa fie 100% obiectiva in catalogarea ei drept altruista.Eu zic ca asa cum nu poti vorbi in numele altuia cand e vorba de altruism tot asa nu poti vorbi in numele tau.Esti om poti fi usor orbit.Trebuie sa iei parerea ta, niste opinii din exterior, a celorlalti si sa le pui in balanta,sa vezi cine are cu adevarat dreptate.Poste adevarul este undeva la mijloc sau poate nu ,cine stie..

    RăspundețiȘtergere
  17. @Anonim: Of, din păcate, mă grăbesc să plec, dar perorația ta nu va rămâne fără răspuns :D Te-am pupat !

    RăspundețiȘtergere
  18. @anonim
    "Esti om poti fi usor orbit."Orbit de ce? De partea subiectiva banuiesc.
    Adevarul nu e niciodata la mijloc, adevarul e adevar si atit.:D
    Si daca sare cineva la tine precum un caine turbat, gindeste-te ca pe altii i-au mincat leii. :)

    RăspundețiȘtergere
  19. @Milogul
    Da,orbit de subiectivitate.
    Adevarul este poate fi undeva la mijloc fata de ce ai considerat tu si fata de ce a considerat celalalt cu o opinie din exterior, ca este adevar.

    RăspundețiȘtergere
  20. @anonim
    Ala nu e adevar ala e negociere/discutie, adevarul nu tine cont de parerea ta, a mea, a lu` vecinu, adevarul are valoare in sine si nu necesita confirmari sau judecati de valoare. Atunci cind il gasesti el depaseste nevoia ta de a il explica, el exista si fara explicatia ta sau punctul de vedere a lu` vecinu. :D

    RăspundețiȘtergere
  21. Gata, Anonim, dragă, sper că mai ești pe-aici. :) Crede-mă că nu fac asta, nu mă compar pe mine cu alții și zic ”vai, dar ce bună sunt eu și ce rău e x”. Nu. M-am descris subiectiv, pentru că doar așa pot să explic altruismul din punctul meu de vedere. Nu susțin că sunt tot timpul altruistă :), am și scris ... eu sunt o ființă duală, dacă ai ști..
    Eh, numele mi l-am pus în joacă ”Altruista SA”, să știi. Citește descrierea de la ”S-au aciuat pe-aici” și vezi că nu încerc să-mi construiesc o imagine de erou sau așa ceva, nici pe departe, m-am jucat puțin cu cuvintele, atâta tot.

    N-aș vrea să rămâi cu impresia că am sărit pe tine, ți-am spus doar că n-ai citit articolul meu, poate cu atenție, pentru că ai scos lucruri pe care eu le-am precizat sau asupra cărora m-am făcut clară. Nu-i nimic, de-aia există discuție și comentarii. Totuși, să fie limpede, nu mă umplu de mine, nu fac asta pentru nimic, puțini știu ce fac eu, înțelegi ? Am fost nevoită să vă dezvălui vouă asta pentru exemplificare, nu pentru o așa zisă măreție a mea pe care nu o construiesc absolut deloc, nu mă interesează. Așa e viața mea, ajut când pot, fără niciun interes. Pentru mine e simplu. Nu vreau răsplată, cu atât mai puțin respect, dar dacă zici că-l câștig, atunci se cuvine să mulțumesc. :)

    Dacă mai ai și alte nelămuriri, te rog.

    RăspundețiȘtergere
  22. @Altruista SA
    Nu m-am simtit jignit,ofensta,asaltat sau mai stiu eu ce,nu e nimic personal, dar vreau sa iti spun numai atat:
    Rozul e frumos la vedere, dar daca te uiti prea mult la el incepe sa te doara ochii.

    RăspundețiȘtergere
  23. Ce complicat... cred ca atata timp cat ai ce iti trebuie (asta e ralativa-depinde fiecare cat de lacom e) , atunci iti ''permiti'' si sa fii altruist.Da, trebuie neaparat sa simti, asta nu se cultiva si nici nu se mosteneste.Si poate fi considerat si o datorie morala asa cum spune Kant, din moment ce traim intr-o societate, trebuie sa fim datori cu anumite lucruri, responsabili.
    Acum, pricipiul altruismului in societatea noastra e destul de ambiguu si controversat.Nu prea te lasa inima sa fi altruist cu asa o societate romaneasca si plus ca lupta pentru supravietuire a devenit assa de cumplita incat e un lux sa fi altruist

    RăspundețiȘtergere
  24. @coeur de pluie
    Ma indoiesc ca in lumea "vestica" lupta cineva pentru supravietuire. Cu un pic de efort e greu sa mori de foame sau frig. Din pacate lupta acerba e pentru niste nimicuri.

    RăspundețiȘtergere

Nu interzic nici un comentariu, din cand in cand o sa va pun piedica.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Adauga la Agregator.ro Click aici si te duc Hopa sus !