Dumnezeu la televizor

Vreau doar să vă recomand câteva producții cu Dumnezeu în rolul principal.

Prima, este un must see - un documentar căruia chiar dacă îi lipsesc ambele puncte de vedere, faptele nu pot fi negate sub nici un aspect. Îl recomand cu căldură:

Deliver Us from Evil despre "părintele" Oliver O'Grady.

Urmează:

The Exorcism of Emily Rose

Hate Crime

Și de ce nu: Religulous

Vizionare plăcută!

P.S. După aia să nu uitați să semnați petiția pentru eliberarea părintelui Corogeanu de la Tanacu. :D

Control

Ne invartim intre pereti impenetrabili de beton, ne asiguram pe viata, pe sanatate, la dracu, ne asiguram buzele si cracii. Nu mai murim dintr-o raceala, sau o infectie, bagam antibiotice, ne operam, luam citostatice, facem transplanturi. Nu suntem atacati de nimic, ne ferim de cei doi ursi costelivi de la Sinaia, mancam sanatos, ne lasam de fumat si de baut. Razboaiele nu mai umplu campul de cadavre, nici epidemiile, apucam sa ne vedem cei 7 frati ingropati la 85 de ani.

Ne-am realizat visul pe care il visam de cand am coborat din copac, de cand ne-am ascuns in prima pestera si am dormit prima data inghesuiti unul in altul cu sulitele indreptate in afara, spre intuneric! 

Suntem in siguranta!

Socializarea responsabilitatii

Pornind de la comentariul meu din alt post o sa dezvolt idea de fata putin mai tehnic. Cine n-are chef să citească poate sări direct la ultimul paragraf.

Avem următoarele:

1. Băncile din România au dat credite neperformante și după 2008 riscă să dea faliment: lumea nu mai plătește ratele, ele nu au de unde să mai returneze depozitele, de executat silit nu au ce executa. Odată o bancă intrată în imposibilitate de plăți generează efecte/falimente în lanț.

2. Statul zice ca sunt "too big to fail" și atunci se împrumută la FMI și cu banii respectivi:

Intre nimic si degeaba

     Permanenta mea fobie de a gasi un sens catre orice, o boala nu prea contagioasa, m-a adus din nou in fata la terapia de grup unde particip eu si cateva din personalitatile mele, condusa de psihiatrul meu neincadrat social din cauza tulburarilor de comportament .
     Am o oglinda fermecata acoperita de panza neagra sociala pe care o folosesc in scopuri tainice de iluminare pe intuneric sau la eventuale sedinte de exorcizare personala.Din lipsa de personal la aceste sedinte eu sunt organizator, demon, preot exorcizator, posedat si multimea timpa in extaz ca s-a vazut puterea Domnului.

Nimic anormal aici! Circulati!

De pare, ca intr-un act nemaintalnit pana acum, doi soldati israelieni care au folosit un copil palestinian de 9 ani ca sa deschida bagaje suspecte, au fost aspru pedepsiti fiind degradati si luind si o groaznica pedeapsa cu suspendare. De la BBC!

Ma astept ca aceasta stire sa apara pe site-urile romanesti gen Hotnews pentru o ora intre orele 12-14, cand lumea este la masa. Probabil BBC o va tine undeva pe prima pagina pentru restul zile de maine.

Se pare ca fapta nu este asa de groaznica pentru ca e vorba de un "razboi greu, in care viata lor era intr-un mare pericol". E ok, copiii de teroristi sa moara. Traiasca civilizatia Iudeo-Crestina. Pentru cei care nu realizeaza gravitatea razboiului din Gaza, 13 israelieni am murit. Si 1400 de palestinieni. Periculos intra-adevar!

Curentul trendy in porno

   Îî spuneam lui Doxatu’ cǎ vom fi şi noi trendy…   La Milogul.SRL se abordeazǎ subiecte serioase, care cer de multe ori timp/efort de gândire din partea celui care citeşte. Gǎsim de toate aici… de la filosofie, religie, istorie, sociologie, la subiecte ce ţin de aria veselǎ a dragostei. Am uitat ceva ?

   Ei bine, lipsesc articolele Porno. Cum s-a întâmplat asta? Nimic legat de fantezii sexuale, filme xxx(L?), orgii sau fetişuri mai mult sau mai puţin ciudate. Ar fi ideal sǎ ne dezinhibǎm puţin. Pornografia este un domeniu tare extins.        Nici nu ştiu cu ce sǎ încep:  cu motivele pentru care atrage ? cu impactul asupra adolescenţilor ? cu faptul cǎ distorsioneazǎ  puţin realitatea? cu... rolul educativ din punct de vedere sexual pe care îl are? Aoleu, sunt prea multe.

   Hai sǎ mǎ rezum la... desene animate. Am observat cǎ filmuleţele porno cu personaje din desene animate îndrǎgite de cei mici sunt foarte trendy. Încerc sǎ îmi dau seama de ce. Într-o notǎ amuzantǎ, poate acesta este viitorul pornografiei. Vǎ daţi seama câte persoane vor rǎmâne fǎrǎ un job? (dar sǎ nu intrǎm iar în aria crizei). Oare micuţi fiind, ne simţeam atraşi de vreun personaj animat? (la Disney nici nu ar fi fost greu). Poate în inocenţa noastrǎ nu eram aşa inocenţi. Sau poate eram, însǎ, ca adulţi care tânjim încǎ dupǎ copilǎrie, ne proiectǎm interesele actuale asupra a ceva ce ţine de acea etapǎ a vieţii. Sau poate cǎ Albǎ ca Zǎpada, Belle sau Ariel sunt pur şi simplu mai sexy decât .... cum o chema? Sau Tarzan este mai arǎtos decât… cum îl chema ?

O noapte perfecta! Muzica, dans, fete frumoase si bataie

Problemele astea ale mele de corason imi par din ce in ce mai folositoare, mai ca m-as duce sa-i multumesc bestiei ca m-a ignorat. Una peste alta, mi-am redescopertit pasiunea pentru dans si picolite. Nu e mare lucru de zis, dansul dans, bautura bautura(dar cam scumpa si cam multa :)), picolitele rapitoare ca si data trecuta. De fapt ce zic, mult mai misto ca data trecuta, nu stiu ce au patit intr-o saptamana dar erau si mai frumusele si mai haioase. Si una cred ca mi-a zambit, deci o sa am material pentru blog inca cateva luni :)

Dar sa ajungem la momentul culminant al serii noptii diminetii: niste labe triste s-au gandit ei sa ma bata! Mai exact l-am injurat discret pe un handicapat care facea pe taxiul cu o masina galbena si a avut amabilitatea sa ma urmareasca pana acasa cu alti doi (sau trei?) oligofreni ca sa ma bata.

Romania

Aceasta mica criza, pardon, artistica este inspirata si on topic pentru Romania in general, dar a fost in principal inspirata de postul asta si postul asta ( <--- mai ales asta).

Analyze this!

To leave... or not to leave ?

   Îmi amintesc cu nostalgie de vremurile în care îmi plǎcea ţara noastrǎ. Îmi plǎcea chiar foarte mult. Adicǎ… peisaje frumoase avem din plin, locuri ce amintesc de istorie la tot pasul, obiceiuri şi tradiţii simpatice, sǎrbǎtori diverse (aveam un Crǎciun frumos în urmǎ cu ceva ani, chiar plutea în aer spiritul sǎrbǎtorilor de iarnǎ). Îmi plǎceau chiar şi oamenii.

   Nu ştiu când exact mi s-a acrit de România. Cred cǎ totul a început cu valul pitzi&cocalar.ro,  a continuat cu instalarea superficialitǎţilor de tot felul (vezi soluţia lu’ Doxatu pentru ţǎrişoarǎ) şi a culminat cu celebra crizǎ.

   Nu doar cǎ nu îmi prevǎd vreun viitor aici, dar parcǎ nici nu mai vreau unul. Mereu am fost de pǎrere cǎ un învingǎtor este învingǎtor oriunde, oricând. Nu prea mai sunt convinsǎ.

   Aici poţi sǎ fii un geniu, sǎ ai IQ 140 – nu ai nici o valoare. Doar pe parcursul unei sǎptǎmâni am auzit de trei ori opinia conform cǎreia cei cu IQ ridicat sunt, de fapt, nebuni. Şi mi s-a acrit. Chiar asta e mentalitatea? Avem copii inteligenţi şi îi creştem într-o societate care condamnǎ inteligenţa, doar pentru a-i transforma în varianta cool şi imbecilǎ. 

   Sǎptǎmâna trecutǎ mi s-a oferit opţiunea de a-mi continua studiile în USA. Sau de a reîncepe acolo. Nu conteazǎ. Am fost surprinsǎ de faptul cǎ nu am refuzat ideea instant, aşa cum fǎceam pânǎ acum. Chiar am început sǎ pun în balanţǎ unele aspecte.

Mǎ leagǎ enorm de multe lucruri de oraşul meu, de oamenii de aici – de unii doar. Dar sincer, ce opţiuni am ?  Termin facultatea… şi ?! Indiferent de performanţa mea în aria în care mǎ specializez, ţara noastrǎ funcţioneazǎ pe alte ,,principii’’. Mitǎ, pile, furt, şmecherii. Nici mǎcar nu dau vina pe guvern (actual sau trecut), pe preşedinte (actual sau trecuţi) sau pe parlamentari. Ei ne reprezintǎ. Aşa suntem. Dacǎ din 300 şi ceva de parlamentari sau câţi sunt, nici mǎcar jumǎtate + 1 nu se luptǎ pentru binele ţǎrii, e grav. Şi în alte ţǎri se furǎ, dar se realizeazǎ oarecum un echilibru între asta şi organizarea eficientǎ a statului.

Mentalitatea românului rǎmâne, însǎ, neschimbatǎ. Şi m-am sǎturat... 

Solutia pentru Roumania

Daramam tot o luam de la zero.

Construim stadion, biserica, stadion, biserica, mol, s.a.m.d. Toti barbatii o sa fie fotbalisti sau badigarzi de fotbalisti. Femeile pitzipoance toate. O sa avem 1001 echipe de fotbal in fiecare cartier. O sa avem toti bemveuri si celulare smechere cu zvarovsky, cruci mari de aur de 100 de grame cu diamante, o sa mergem dimineata la biserica, dupa aia la meci sa facem banu si seara la mol, sau la discoteca, sa babardim ceva. Femeile o sa stea la coafor 8 ore pe zi, ca nu o sa mai aiba nevoie sa munceasca, o sa avem noi fotbalistii bani cacalau. Numai euroi si dolari. Seara ne intalnim la mol sau la disco si ne mirosim la subrat parfumurile de firma, ne tragem de hainele Versace si Guci, ne calcam pe pantofii de dizainar, ne injuram si punem badigarzii sa se bata ca sa fim smecheri.

Aniversare

Se pare ca blogul dragei noastre Colorbliss are un an :)

Clicky!Clicky!Linky!Linky!

Cum zice ea bine acolo, se gasesc si oameni interesanti pe bloguri, d-aia noi ne mandrim cu ea.

P.S. Daca Milogul nu era ocupat probabil se putea pune urarea la titlu sau alte widgeturi d-astea de care foloseste tineretul in ziua de azi. Eu stiu doar "New Post" asa ca "get over it". Hai ca ma lungesc si trece aniversarea! V-am pupat! PA!!!

Parastas

Deci blogul asta e mort si ingropat. O sa ma bata la fundul gol Milogul cand se intoarce si vede ca am ramas fara audienta. Acum ma scuzati, am avut si eu o perioada mai proasta, poate n-am fost in deplinatatea calitatilor, dar chiar asa sa dispareti cu totii! Poate nu mai e la moda dragostea, dar avem istorie, avem droguri, avem filosofie, religie, chestii, variate, sau, ma rog, am avea daca ar scrie si altcineva in afara de mine aici. 

Eu numai cu dragostea am probleme, altceva nu stiu. V-as zice ceva de Stefan cel Mare, sau de Kant, sau de Barbosul din Ceruri, dar daca nu ma pasioneaza, nu stiu mare lucru despre ei. Facem un sondaj ceva, ca asta da bine la audienta? Cine bate dintre Stefan cel Mare, Kant si Barbosul din Ceruri? (Cine zice Chuck Norris sau Putin e descalificat).

Incercam un rebranding? Poate trebuie sa ne adresam un public mai larg? Ceva trendy? Un silicon? Un interviu cu un fotbalist? O investigatie de paparazzo? O slujba la biserica? Ceva de bani, criza, economie? Evrei? Nazisti? Celulare? Zvarovsky?

Ce sa mai zic, nu mai pot, dragostea in prapastie, blogul n-are succes, de Revelion nu se prevede nimic, ma dau batut. Chiar nu mai are rost! Hai la coliva si maine il ingropam! Ca frumos a mai fost cand era tanar, si uite cum s-a dus acum ca l-ati lasat in grija mea!

Cu pasarica la psihiatru 2 - Si pasaricile au karma

...continuare

Eu recunosc, sunt un fricos, moooor de frica! Nici nu apare bine pericolul ca deja plang in plapuma. La cel mai mic semn am fugit, ma zvarcolesc, ma zbat, ma vait, ma lupt cu mine insumi. Noroc ca acest defect al meu se compenseaza cu altul, si anume incapatanarea, altfel eram demult in hotelul cu camere capitonate din ceruri.

Am nevoie de altii, si nu prea. Cateodata plang dupa ei, de cele mai mai multe ori nu stiu cum sa le dau cu flit mai repede. In mare vad doua cai, relativ opuse conceptual, de a face fata relatiilor sociale si a profita de ele, ca pana la urma aia vrem toti, sa profitam la maxim. Probabil unora o sa le semene cu postul asta, si poate seamana pe alocuri, dar cele doua posturi pornesc de la doua premise diferite. Cu riscul ca voi sa gasiti mai multe cai, si cu mentiunea ca filosofia asta de doi lei am luat-o dintr-un joc pe calculator, asa ca ai rog pe cei care n-ar putea trece peste ideea ca inveti ceva din jocurile pe calculator sa se opreasca fix <aici>

Trezirea la realitate

Sunt momente si momente.

Sunt momente in care iti permiti sa stai sa o freci si sa te consumi pentru toate rahaturile fara sens. De fapt nu iti permiti, dar mintea ta, fiind neocupata cu probleme reale, te face sa crezi ca iti permiti sa pierzi niste zile bune, din viata ta, plangand pentru vreo fetiscana care nu te place (vezi sentimentalismele imprastiate de subsemnatul pe blog drept exemplu).

Si apoi sunt momente in care te lovesti, sau cei apropiati tie se lovesc, de chestii reale, palpabile cu adevarat importante. Si atunci realizezi ca sunt alte lucruri spre care ar fi trebuit sa-ti canalizezi eforturile. Realizezi puterea unor oameni, realizezi ce inseamna niste sentimente adevarate, realizezi pana unde poti sa mergi, unde iti sunt limitele, realizezi ca depinzi de unii oameni si trebuie sa depinzi de ei si sa ai apreciezi, realizezi ca momentele fericite care o sa vina trebuie valorificate, nu distruse prin lupte fara sens pentru idealuri imposibile.

Din pacate suferinta este singura care te motiveaza in felul asta. Poate ar trebui sa nu o mai privim ca pe o monstruozitate ci ca pe un profesor care ne invata sa ne cunoastem pe noi insine si sa apreciem momentele placute din viata, oricat de putine sau de multe ar fi ele. Toate relele trec pana la urma, nimeni nu e ghinionist la nesfarsit, totul se va termina cu bine. Pesimismul din punctul asta de vedere este lipsit de sens, orice se termina la un moment dat si sfarsitul nu poate fi intotdeauna negativ, pentru ca altfel nu ar mai exista nici negativ nici pozitiv.

Totul va fi bine!!! 

Bafta!

In sfarsit!!! Sfarsitul lumii

Stau de dimineata si ma hobez panicat la stirea ca NASA va face o dezvaluire epocala destpre "o chestie extraordinara din imediata noastra vecinatate". Evident discursul este vadit apocaliptic, intru pe diverse site-uri si citesc comentariile:

Society, you`re a crazy breed

Push play and read.:)

     "O societate cu adevarat mareata este societatea in care oamenii batrini planteaza copaci, la umbra carora ei stiu ca nu o sa ajunga sa stea niciodata." (proverb grecesc)

      Societatea, ca sa facem o comparatie cu Fatza de online este scena de teatru unde cu totii ne punem 2 masti pe figura, una peste alta, ca sa ascundem caracterul adevarat si ne aratam dramatic identitatea la final scotind doar una.O alta parte a acestui subiect a fost tratata in Fatza de offline .

      Corect, toti traim in societatea asta. In care societate, daca ma mut in alta tara am si alta societate? Sunt regulile societatii general valabile in orice tara, in orice loc? 

      In Fidji au existat triburi in care oamenii nu vroiau sa fie liberi, ei se ofereau sa fie sclavi la Seful de trib pe toata perioada vietii lor.Cei mai onorabili dintre ei erau mincati de catre Sef, aceasta fiind o mare forma de respect ce li se arata.

Cu pasarica la psihiatru 1 - Te-as iubi dar mor de frica fara tine

Tot stau si ma gandesc care este impulsul care ne face sa ne dorim interactiunile sociale in care ne bagam si nu reusesc sa gasesc nici unul asa de definitoriu cum este frica.

Frica de singuratate, frica de suferinta, frica de plictiseala, frica de penibil, frica de esec. 

E o vorba, pe care eu o ignor pentru ca mi se pare contraproductiva pentru evolutia mea: "Opusurile se atrag!" Nimic mai adevarat. Stam inchisi in hruba noastra spirituala, apasati de propriile defecte si neajunsuri, inspaimantati de ce am putea intalni daca parasim pestera, sau de ce am putea pati daca primim pe cineva in pestera noastra. Luam aceste defecte si, uneori fara a constientiza cautam persoane carora le lipsesc. Ti-e frica de violenta? Iti gasesti un prieten imens. Esti emotiv si introvertit? Iti gasesti o nevasta extrovertita si materialista. Esti depresiv? Iti gasesti o persoana vesela pe langa care sa stai.

For night visitors only

Party-ul e mai in jos, asta e just for the mood.