Cine nu are vise? Cine nu are amintiri? Cei care au prea multe amintiri au putine vise iar cei care au multe vise nu au timp de amintiri.
Fineturile vietii fiecaruia sunt ca idealurile unei fete frumoase, fugita de la tara in Capitala sau in vreo Tara straina, cu avant, cu elan, cu asteptari, in cautarea iubirii adevarate, a trairilor pure, iar in final o gasim bolnava de tuberculoza sentimentala, cu ochii iesiti din orbite, trecand mainile prin parul naclait de mizeria din santul deprimarii.Facem parte din absurdul creat de viata, suntem paradoxali in cele mai simple procese de gandire si avem o atitudine demna de feliat pentru analiza. Si fiindca tot veni vorba, de analiza si de feliat, sa atingem si intrebarea din titlu.
Unde mergem cand murim?
Nimic mai simplu, unii trec direct la problemele filosofico-spirituale, lumea de dincolo, sfintii, Dumnezeu...adica intra`n Pamint, mai precis vreo 2 metri, singurul loc de unde in mod evident se pot atinge si alte chestiuni serioase ce pot fi elucidate doar in eternitate. Astia sunt oamenii mai de la tara.
Noi astia mai de la oras aterizam aici...[Interzis minorilor mentali cu varsta cuprinsa intre 18-100 de ani]