Romania te iubesc fato !

       Daca ar fi sa incercati sa descrieti Romania unui strain in 20-30 de cuvinte, care ar fi ele? Eu ma gandesc la : haz de necaz, spaga, grad inferior de civilizatie, inculti cu pozitie sociala si bani, Dracula, manele, s.a.m.d  potential exista dar e ca si cum ai baga mina intr-un WC plin de cacat sa cauti un dimant de 1 mm, daca insisti, il gasesti.

       Hazul de necaz, in timp, s-a transformat intr-o mistocareala generala, lipseste din gluma subtilitatea care te corecteaza razind, in hahaiala asta generala suntem in stare sa spargem ziduri de valori construite cu greu de dragul castelelor de nisip, ne ranjim inconstienti la umilinte si la dureri sociale acute.

       Romania a ajuns un fel de Gioconda expusa nu la Muzeul Luvru ci intr-o bodega inconjurata de maidanezi, spalatori nespalati de parbrize, cersetori de cariera cu mainile rupte de parinti, pe o sonorizare intre manele si house, admirata de niste spectre cu ochii injectati ce beau simandicosi alocatia copiilor, satisfacuti ca a picat nevasta din primul pumn in gura, exemplare minunate pentru o fabrica de sapun de calitate.

Trebuie si Cred

Drumul e lung si greu, sa lamurim o chestiune, plecam la drum cu premisa ca destinul nu exista, de ce? Daca ar exista destin, nu am putea fi liberi, daca nu putem fi liberi inseamna ca nu putem alege, daca nu putem alege nu avem responsabilitate, daca nu ai responsabilitate, nu poti fi judecat si situatia asta nu convine  societatii si nici Divinitatii. Asa ca ambele parti au fost de acord cu confortul dat de libertatea de a alege.

Asa ne-am ales cu conceptul de libertate, concept cu care nu prea stim ce sa facem , cum sa-l explicam sau cum sa ajungem la el.

Daca ar fi sa incercam sa ne apropiem de libertate, printre primele lucruri pe care le-as sugera ar fi scoaterea din vocabularul fiecaruia a minimum 2 cuvinte.

Sclipiri de inteligenta (2)

Articolul : Unde mergem cand murim?

Colegi de pat la autopsie: Colorbliss,  Doxatul, Coana Mitza aka Zefira, Milogul si probe de tesut de la Gaudeamus

zefira26 aprilie 2011, 14:37

Huh! Aici chiar ai dreptate! Eu am văzut morga în vreo 3 rânduri. Nu ştiu cum o fi în altă parte, dar dacă spitalul nr.1 din Craiova este considerat el însuşi o morgă, cred că realizezi cum arată morga propriu zisă.
Şi da, de fiecare dată când ieşeam de acolo, automat totul mi se părea incredibil de frumos.

Colorbliss27 aprilie 2011, 23:14

Da, putem ajunge la concluzia ca viata e frumoasa, sau ca e desarta, caci tot la morga ajungem, nu ? :)
E putin radical sfatul tau. Mie imi dispareau depresiile si cand mergeam in voluntariat la copii cu deficiente diverse. Imi ajungea sa vad ca ei pot zambi in ciuda conditiei lor.
Morga e... brr. Cred ca ar avea efectul invers asupra mea.

Milogul.SRL28 aprilie 2011, 00:59

Efectul e garantat de personalitatea fiecaruia. :D

Doxatul Dex2 mai 2011, 23:52

Mie unul nu-mi plac cadavrele, si n-am nevoie de ele ca sa imi vina cheful de viata. Un pumn in gura sau o raceala zdravana e de ajuns ca sa ma scoata din depresia perpetua. Nu inteleg de ce unii considera ca trebuie sa te confrunti cu tot felul de oribilitaturi :)

Colorbliss2 mai 2011, 23:59

@Dex
Cum spunea Milogul mai sus, e in functie de personalitate. Un pumn in gura nu te-ar enerva ?

Doxatul Dex3 mai 2011, 12:57

@Colorbliss
Doar pe moment! Dar dupa ce iti trece esti plin de viata! Cine se ofera sa-mi dea una?

Si cum se dezbateau diverse opinii destul de apropiate  de subiect, lucru total necaracteristic acestui blog, raspunsul la intrebarea din titlu :  Unde mergem cand murim?  e servit dupa cateva luni de cugetari, intr-o zi, pe 7 iulie 2011,  de Gaudeamus:

1 gand / zi

    Gloria oamenilor mari trebuie sa fie masurata intotdeauna cu mijloacele de care acestia s-au servit pentru a o dobandi.

Fr. de La Rochefoucauld

Sclipiri de inteligenta. (1)

"Prostii cei mai suparatori sunt cei care au sclipiri de inteligenta "

Arthur Conan Doyle

O sa gasiti mai jos sclipiri de inteligenta si nu numai, adunate, selectionate, modificate, dar totusi fara sa se schimbe nimic, de prin comentariile de aici.

Articolul: Eclipsa

Protagonisti: Pe banca de rezerve, intermitent subsclipicios sef Milogul, in forma pe teren in ziua meciului:Standdowncafe, Doxatul si La Fee( in negurile vremii de atunci anonim semnat D.-M.V.)

Anonim4 ianuarie 2011, 11:33

Pricipiile codurilor cavaleresti mi s-au parut mereu fascinante! Codul samurailor este unul dintre acestea.
Dar desigur Evul Mediu a avut ororile lui.Arta si cruzimea s-au dezvoltat direct proportional.Mi-ar fi placut sa traiesc atunci doar asa de un gust insa nu ca o biata Mary,nici ca Ioana cea cu Arcul.As fi vrut sa fiu o bnala doamna de la curte careia vreun cavaler dezmostenit sa ii cante in struna!( D.-M.V.)

Doxatul Dex4 ianuarie 2011, 14:34

@Anonim
Sunt foarte surprins ca doresti sa fii doar "o bnala doamna de la curte careia vreun cavaler dezmostenit sa ii cante in struna".

Eu as fi mizat pe: o femeie de la tara care munceste in namol si zapada 14 ore pe zi, permanent gravida pana la 40 de ani, ca de, este nevoie de maini de munca pe ogor.

Cavalerismul asta medieval e doar o spoiala aurita peste jegul de dedesupt. Asta nu inseamna ca minciuna n-a fost buna la ceva :D Eu de exemplu urmez codul lui Pardaillan, dar nu stiu el cat il urma :p

...

Un alt tata mort

Nimeni nu intra in Pamint, toti mergem in cer. 

      Inca o zi ca oricare alta, pamintul se invarte, lumea se misca, viata merge inainte, undeva un alt tata isi trage ultima suflare si obosit inchide ochii. Pentru cineva vine intunericul, timpul se opreste, ingheata , raceala il cuprinde si nu mai vede toamna, un copil plinge fara lacrimi de om mare, doar cu regrete si cu remuscari ca ar fi putut sa fie altfel, ca ar fi putut sa stea mai mult cu el, ca ar fi putut sa nu se certe, ca ar fi putut sa-l iubeasca cu toate defectele, ca ar fi putut sa...si gandurile se opresc, fug in alta parte.
       Sa-l ierte Dumnezeu sau mai bine sa-l lase`n pace, sa nu il mai judece ca poate vrea doar sa se odihneasca si atat. 
       Maine, pamintul se invarte , lumea se misca, viata merge inainte, un alt tata isi asteapta clipa si nu stie ca nu mai are timp sa-i spuna copilului ca ...
       "Eu nu cred în timp, nu cred în întuneric, nu cred în lumină, nu cred în cer, nu cred în pământ...
Cred doar în iubire statornică." La Fee

Cele mai vizitate posturi de pina acum.

Imblanzirea Trimozei (poveste sex-fiction)

07.05.2011, 26 comentarii

2561

Taicu'

14.03.2011, 26 comentarii

1258

Asasinimal de companie

29.01.2011, 23 comentarii

1167

Unde mergem cand murim?

26.04.2011, 19 comentarii

950

Timpul, Banii, Frica si Eidon

23.08.2011, 17 comentarii

944

Veni Foras

      Nu exista nici o lege care sa guverneze totul.

                                                                                                 Giordano Bruno.

      Sub stelele nevinovate, umbra cladirii ascundea pasii de sub pelerinele negre ce parca pluteau pe holurile intunecate si cu urme de fum pe zidurile mucegaite. Marele Maestru impinse usa care scrasni din incheieturi si ramase nemiscat in cadrul ei. Inauntru, mirosul de paie se amesteca cu duhoarea de fecale si carne incinsa, pe peretele transpirat, in doua belciuge, mainile pline de sange inchegat, cu cateva degete lipsa, erau infasurate cu carpe murdare si atarnau sub greutatea unui om cu parul ciufulit si privirea zabauca.

-Fiule, bucura-te, maine suferinta ta se incheie. Inainte de focul vesnic vei invata caldura iubirii divine de la jaratecul ce arde la distanta, flacarile nu te vor atinge si pentru ca Moartea sa ajunga cat mai tarziu la tine iti vom acoperi capul si inima cu carpe reci si ude, ca sa ai timp sa-ti cunosti pacatele. Facu un semn sa fie dezlegat, se apropie de amarat, isi ceru iertare pentru suferinta pe care i-o provocase pe drumul spre mantuire, il saruta pe obraz si  il imbratisa cu o dragoste poate usor mimata.

- Cheama-l pe Dumnezeu, spera in lumina si obisnuieste-te sa te odihnesti in pace, zise iesind pe usa care se tranti in urma.

     Pacatosul ramase in intuneric, obosit, cu privirea prostita, holbandu-se cu ochiul ramas spre usa care tocmai se inchisese...se inchisese?Atunci de unde venea dunga subtire de lumina de pe jos? Sa fi invartit cheia in broasca prea devreme si usa sa fi ramas intredeschisa? Cu sfiala, baga unul din degetele bandajate in deschizatura si trase incet de ea chiar daca durerea ii fulgera bratul pina in umar...Usa se deschise fara prea mult zgomot. Cu grija, fura o privire de pe hol si se ascunse din nou in intunericul celulei.

     Avea o sansa, pe hol nu era nimeni, iar facliile de pe pereti erau destul de rare incat sa fie zone de semintuneric unde s-ar putea ascunde in caz ca venea cineva.

     Mai mult cu disperare decat cu curaj pasi incet pe hol, numara facliile cu spatele lipit de perete, erau 7. La fel ca si pacatele , pe care le invatase pe de rost, gratie Marelui Maestru, Luxuria(desfraul/pofta),Gula( imbuibarea), Avaritia, Acedia(descurajarea/apatia spirituala),Ira (furia), Invidia, Superbia (mandria).

1 gand / zi

Si eu la fel ca multi altii am ingropat securea razboiului, dar niciodata nu pot uita unde.

In umbra crucii

Raiul nu e in cer, unde pasul paminteanului nu ajunge, ci in urma, unde pasul calatorului spre moarte nu se mai poate intoarce. Ionel Teodoreanu

Sfantul Sinod a precizat ca: "Preotii trebuie sa-i previna din vreme pe enoriasi, atragandu-le atentia ca, in cazul cand cineva ar voi sa se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenta religioasa, fie la inmormantare, fie la pomenirea pentru morti".


    Perseverenta in prostie, sclavagism si subapreciere a bisericii continua, ceea ce oarecum imi aduce aminte de o corporatie cu monopol ce activeaza pe o piata aproape lipsita de competitie. Nevoiti sa inghita orice , minunatii locuitori ce vor sa ajunga in rai fara aparate de zbor, isi merita biserica, sau soarta, pe scurt cine suporta jugul , merita sa-l poarte cu mindrie prosteasca macar.

1 Gand / zi ?

     Este imposibil sa se nasca ceva din ceva ce nu exista nicaieri, tot astfel este imposibil si nemaiauzit ca ceea ce exista sa nu piara, oriunde s-ar afla.
Empedocle

Moloh

Moloh  (feniciana Molk) - sacrificiu de prunci, zeul razboiului

     Zeul razboiului in mitologia feniciana, celebrat in Cartagina, i se sacrificau copii mici de obicei din familiile celor bogati si celebri, iar familiei ii era interzis sa plinga la ceremonie. Sacrificiile se faceau indeosebi pe timp de razboi. 
     Diodor din Sicilia : 
In timpul razboiuluyi cartaginezilor cu Agathokles, 301 i.e.n, preotii au cerut 200 de copii, iar familiile de nobili au oferit 300.
Cartaginezii aveau o statuie a lui Kronos care intindea mainile spre pamint, aratandu-si palmele, astfel ca pruncii pusi in brate alunecau cazand intr-o groapa plina de foc.
A fost venerat  si in Palestina iar la evrei insusi Yahveh i-a zis lui Moise in sedinta : "Si din odraslele tale sa nu dai ca sa treaca pe jertfelnicul lui Molok"

1 Gand / zi ?

 Exista dusmani pentru a caror pieire trebuie sa lupti, dusmani cu care trebuie sa incerci sa te impaci si dusmani de care trebuie sa te indepartezi. Cateodata fel si cu prietenii.(Ibn Al. Muqaffa)

O scula urita

    Cine nu si-ar dori o scula care sa fie dreapta in orice pozitie ai tine-o, sa aibe marimea potrivita, sa fie flexibila, dura, dar sensibila la varf, sa simta orice fior orice vibratie, sa reziste la tot felul de frecusuri, izbituri, fara sa fie nevoie de protectie, femeile probabil ca ar fi innebunite dupa cum o sa vedeti si mai jos, dar ia ganditi-va la pescari.

La multi ani !!!

UPDATE  Must see, ultimele modificari aduse la pagina asta au fost acum 1 an probabil, asa ca  motiv de sarbatoare.La multi ani !!!

1 Gind / zi ?

     


    Natura, care a stabilit diferitele grade de putere si de slabiciune printre oameni, a egalat adesea slabiciunea cu forta, prin disperare.(Montesquieu )

O suta de carti

    
    O fotografie putreda cu marginile mancate de timp, spalacita in nuante de gri si cu o ruptura in dreptul inimii, un copil linga un gard cu scanduri lipsa. Mama zice ca sunt eu, pe la 5 ani, ochii sunt tristi, mijiti, parca au cearcane, e toamna, am un palton scamosat pe mine si privesc la nori, spre un loc din care stiu ca nu o sa vina nimic. Oricine isi poate da seama ca si daca as fi avut ochii albastri tot nu s-ar fi putut oglindi seninul si bucuria cerului in ei, nu inteleg ce vor de la mine oamenii care imi fac poza, iar ridurile de pe fata mea cotrariata seamana cumva cu cele de azi cu mici diferente de adincime.
     Era bine la tara, cateodata imi placea sa ma departez de casa, ma furisam prin gradina, cu bagare de seama, pe linga tufisurile din marginea gardului la umbra intunecoasa a aninilor si intram in padure. Acolo, in amurg, imi placea sa ascult riul cum curge, fara furie, fara graba,  incet, cu incapatinarea lenesa si odioasa a unui lucru care nu se va sfarsi niciodata. Ascultam pina cadea seara peste padure si ma bagam cu picioarele in apa rece si imi spalam fata cu apa din riu, pe ascuns, ca si cum as fi facut o prostie, dupa care stateam nemiscat, cu fata uda in chemarea unei adieri de vant. Asteptam vantul ca pe un sfant care ma mingaie sa ma purifice, sa ma cheme de aiurea, sa ma scoata din betoanele blocului si din meandrele orasului fara rost. Si venea mama:
     - Ma, tu sa nu fi prost crescut, ti-am spus sa nu mai pleci fara sa spui.

Cascheta Zetzarul 2

   Ati pierdut parola?Recuperare.Cont nou? Introduceti PIN-ul (nu este neaparat nevoie sa fie al Dvs. merge si de la sotie, prieten, chiar si cardul de alocatie al copiilor) nu scrieti nici o suma ca ma descurc eu, buun, acum dati click aici ca sa cititi partea I din Cascheta Zetzarul.


   ...Se simtea implinit, putea pleca acasa, cu o singura conditie, sa gaseasca pe cineva sa ia la ocazie pina la primul Peco.
    Cu ochii sclipind pe sub sprincenele stufoase, ca un arab prafuit in cautarea de apa, Cascheta Zetzarul scana rapid imprejurimile dupa pietoni dornici de o calatorie de neuitat. Ciudat, la 1200 m altitudine pe drumul forestier, nici tipenie de om si totusi era ora de varf, agitat dar calm la suprafata scoase un cerc de fum dupa care facu un calcul  simplu :

...Rezultat : 28 de km pina la cea mai apropiata asezare, asa cum scria si pe borna din dreapta. Invarti cheia in contact, baga in viteza si porni in tromba, ca doar mergea la vale, 28 de km ii parcurse intr-o clipita dupa vreo 35 de minute de curbe periculoase in linie dreapta si opri la peco. Dupa ce satisfacu` bestia de metal, cu gasolina, ma rog partial metal, partial poxilina si cateva lipituri cu banda adeziva, isi lua talpasita spre casa.
   A urmat o saptamina de servici plicticoasa, zile onomastice, cluburi, bautura, femei fara inhibitii si rock`n roll .

For daywalkers