Fericit ca sunt.

    Ca sunt ce?

    Sunt niste lucruri pe care nu le alegi in viata, daca, unde te nasti, cand, cine iti sunt parintii, neamurile, s.a.m.d,  ne nastem fara sa vrem si murim fiindca trebuie, de restul se ocupa societatea. Inflorim ca civilizatiile disparute, la marginea unei galaxii din Uni sau Multivers din care intelegem cam cat intelege o amiba din geometria in spatiu, avem profile de sociopati cu iluzii de desteptaciune si grandoare.
     Instabili in alegeri si decizii, lipsiti de vointa, coplesiti de esec, invidie, ura si imitatie, pompati zi de zi cu diverse fobii socio-comerciale cu scop precis.
     Multi urasc singuratatea si se mint in mod constant si masochist cu feisbuc, tweet, cu diverse forum-uri si blogaiala, cu gadgeturi, cu ore de conversatii inutile la telefon sau cu prietenii de la bere, cu colegii de servici, cu amicii din pub, etc. De ce singuratatea duce la depresie? De ce atunci cand raminem singuri cu noi, observam ca 99 % din viata noastra reala e diferita de viata pe care am vrea sa o traim? De ce gandurile ce izvorasc atat de limpede din momentele de singuratate sunt diametral opuse, de cele mai multe ori, valorilor sociale consacrate? De ce exista senzatia ca sensul vietii se reduce la o lunga insiruire de situatii sociale ce au ca finalitate cate un compromis? De ce e important sa reusesti in viata? Ce inseamna sa reusesti in viata?

100 000 de vizite

   
      Dragi colegi, cei sub 100 000 de vizite, cei peste nu cititi, uitati-va la o imagine ceva, imi pare rau dar nu pot decat sa absorb invidia voastra, s-o transform in bucurie si  fericire si sa va doresc pace, iubire si liniste sufleteasca, insotita de multa, multa caldura.

     Statistic vorbind sunt 5700 de comentarii ,  3000  de la "the champ"(la fee) glumesc nu are decat vreo 2000 de comentarii si vreo 98 000 de vizite, deci la 100 000 de vizite eu cred ca vizitatorii de aici stiu sa pastreze secrete, sunt tacuti, se uita cu atentie la pagini si la continut sau eventual multi nu stiu sa scrie sau sa citeasca sau si una si alta sau ma cauta Politia?

     Data fiind perioada de tranzitie si de continua inadaptabilitate sociala mascata de reprize epileptice de cetatean model cu taxele la zi, pensionat mental, hobbyst cu rol de fuga, constat cu surprindere interesul cautarilor din google si indexarea blogului ca site de referinta la diverse expresii cautate.

     Sa luam de exemplu "cea mai simpla metoda de sinucidere" la care articolele tovarasului General Doxatu, baiat de treaba cu posibile mici defecte, dar totusi fara, stiti voi, razboiul din Pacific, ratustele din cada, Trimoza(gasiti aici) conduc detasat in afisari.

     Urmatoarea indexare e Dumnezeu, cautari google, aici eu conduc detasat la articole afisate, lista ar putea continua cu articolele lui Colorbliss, Zefira, Altruista, Stand Down, Altu, D.(punct), Gypsy Punk,dar nu continua pentru ca aici ca si in realitate daca ar fi un TOP 10 sau vreo clasificare ceva, el ar fi format din Locul 1, restul lumii si multe, multe incurajari. Ete de aia era mai bine inainte, eram toti pe locul 1 si nu castigam nimic, cam ca si aici, totusi as vrea sa multumesc tuturor pentru articolele lasate pe aci, cam asta a fost tot, continuati, continuati...

Azi 1 gand/zi ? + 1 gratis

Nu urasc oamenii care au reusit in viata; dimpotriva.Dar imi e groaza de succes.A fi reusit in viata, seamana cu situatia paianjenului care isi ucide femela imediat dupa ce a cucerit-o. Imi place starea de continua devenire...

Big Bang I shot you down.

     De fiecare data cand ajung in vreun hypermarket ma simt un prizonier mic, prost si sarac, sentimentul e asemanator cu holbatul la TV/PC si daca vreti mai nou, la fel ma simt si cu cautatul pe google, dar sa lasam miniparanoia mea deoparte, cum imi plimbam eu corpuletele printre rafturi, din obisnuinta ma opresc la raionul cu carti. O carte de astronautica imi atrage atentia, pe primele pagini, evident teoria Big Bang, pe scurt explicata cam asa : ...si din nimic s-au facut toate.

      Asa mi-am adus aminte ca intr-o alta carte de astronomie am gasit informatia ca Pamintul se invarte in jurul Soarelui pe o traiectorie in forma de elipsa,in realitate, imaginea de ansamblu ar fi, in cel mai bun caz, o traiectorie spiralat-curbata. Soarele se misca in jurul centrului Galaxiei tragind dupa el sistemul nostru solar, Galaxia se misca in spatiu(analogic vorbind atrasa de ceva si aici as intreba de ce anume) tragind dupa ea toate sistemele solare pe care le contine.In imagini am gasit asa ceva.

Riul si Mintea

     ''Nu iti poti oglindi fata in apa rapida a riurilor de munte.''

      Dupa ce varfurile muntilor au zgariat norii somnorosi ai diminetii, soarele a mingaiat pe frunte copacii si a inceput sa coboare in vale spre riu.
      Asta poate fi chiar inceputul vietii, cine cauta un sens aici pierde taina lucrurilor, obisnuiti cu logica, cu lucrurile care au un sens, putem sa ne gandim o viata intreaga cum s-au format muntii , de ce exista norii, cate explozii solare sunt pe an, cat de batrini sunt copacii si de cat timp curge riul printre munti, asta nu schimba nici soarele, nici copacii nici riul.
      E ca si cum ai incerca sa bei apa dintr-un riu de munte cu apa putin tulbure. Poti sa incerci sa o limpezesti, sa faci o groapa cu palmele,un loc de limpezit, degeaba, se va tulbura si mai tare, poti sa intri in apa sa cauti un loc mai limpede si iar murdaresti apa de frunze moarte si nisip.
     Cu cat te agiti mai mult cu atat e mai greu sa ai apa limpede, mai bine astepti linistit pe mal si ce e tulbure se va limpezi. Poate ca asta se intampla si cu mintea noastra, incercam sa o limpezim sapind  gropi  de limpezit cu palmele dorintelor, intrind in ea cu picioarele vointei, ambitiei, planurilor, luptei personale si deranjam toate frunzele amintirilor moarte si nisipurile gandurilor negre si din tot ce facem nu vine nimic limpede. Mintea fiecaruia e un riu care curge, mintea nu tace niciodata, totdeauna sopteste ceva, e sunetul apei peste pietre.
     Poti sa curgi odata cu mintea ta sau sa fii impotriva curentului sau poti sta pe mal, de unde lucrurile se vad altfel, daca intri in riu o sa te duca curentul la vale, daca inoti in amonte obosesti. Viata nu e mintea mea, mintea mea nu sunt eu, riul e altcineva.

La multi ani !

Fotografii revolutie 1989 - Remember Timisoara 16 decembrie 1989

 
    Chiar daca manipulati sau nu , chiar daca lovitura de stat sau nu, chiar daca am fost condusi in continuare de comunisti inca 12 ani, chiar daca ei rid acum de noi, chiar daca ne fura, chiar daca nu mai facem o revolutie, chiar daca nu ii putem judeca, macar sa ne aducem aminte, au fost oameni care au trait drame incredibile si probabil nu au certificat de revolutionar.
     Exista parinti care si-au ingropat copii, soaptele de dincolo de mormint nu le mai auzim, strigatul de libertate e astupat de pamint si de elucubratiile repetitive ale televiziunilor total politizate. Idealul naiv de libertate trece dincolo de groapa, sangele ramine, e pata pe care oricat de mult o frecam cu solutii "democratice" pline de imunitati diplomatice, nu se sterge, chiar daca vin din nou minerii.

     Si din tacere totul a inceput la Timisoara in 16 decembrie, probabil nu ca lovitura de stat.

Religie: ____?____

Mă pregăteam psihic pentru un set de întrebări – vreo 200 la număr (pregătire = căutarea inutilă, în cazul meu, la momentul respectiv, a vreunei forme de motivaţie intrinsecă). Un chestionar care măsura el ceva acolo la fiinţele umane, în cadrul unui studiu experimental, aştepta cuminţel să-l parcurg. Ok. Încep. 

Nume, Prenume, Studii… – secţiunea introductivă, peste care orice om normal trece rapid. Religie: ___________ 

Chestionarul era online, spaţiul destinat religiei marcat cu asterix, deci obligatoriu. Iniţial, am încercat să pun o liniuţă acolo ( ,, - “ ), dar era caracter neacceptat. Atunci m-a plesnit în moalele capului (nu ştiu ce zona a creierului se activează când descoperi, în genialitatea ta, evidentul): eu habar n-am unde mă încadrez când vine vorba de religie. Sunt atât de incredulă, încât nici atee nu sunt convinsă că sunt (mă suspectez încontinuu). 

1 gand/zi

Pastreaza-ti visele, daca se spulbera mai poti sa existi, dar nu mai poti trai.(M.Twain)

Vis(divagatii)

   Am citit undeva ca visul este un act magic. (J.P.Sartre).Adica un fel de act de incantatie ce nu tine cont de posibil/imposibil, un refuz adresat atat distantei cat si dificultatii de a atinge finalitatea visului/telului. Omul e un animal cu insusirea de a se inchipui altceva decat este, poate fi o definitie. Trecand peste necesitatea acestei insusiri, visul(cu ochii deschisi), planuirea/inchipuirea aia de care ride barbosul suprem, e un fel de a iti pipai marginile tale de om.Marginea unde te duce visul/imaginatia, e hotarul unde te termini tu si incepi tot tu, un alt tu si milioane de alte posibile ipostaze ale tale.

    Cu cat visul e mai inalt cu atat exista ricul sa fie traznit mai repede, iar asta nu e ceva de care sa ne fie frica, asta e menirea varfurilor, atrag toate fulgerele. Oamenii pot fi judecati si dupa inaltimea viselor lor, printre primatele cu chiloti si spray peste transpiratie, identificam cu usurita pe cei care visul lor in viata e sa aibe bani, masina, femei/barbati si respectul ce deriva fix din lucrurile astea. Ei bine, oamenii astia nu isi pipaie marginile de om ci se cauta de icre in dos, visele incep de acolo de unde se pierd amanuntele banale, visele adevarate sunt cele care lasa in urma o dira de grandoare, o urma ce zgaraie cerul ratiunii si al posibilului.

     Tinerii viseaza inainte,batrinii viseaza in urma, la mijloc, barbatii lupta.(N.Iorga)

Parada militara de 1 Decembrie Ep34. EXCLUSIV!!! Imagini cu parada de maine

Articol  TOP SECRET primit pe surse vechi de la Maresal Doxatu care a fost salvat din mina teroristilor in urma unei operatiuni sub acoperire, imagini cu el ostatic in mina acestor barbari fara mila, imaginea a fost prelucrata pentru siguranta teroristilor.

Doamnelor si domnilor, incheiati-va la slitz, luati copilul de la tzatza si puneti-l deoparte, opriti trenurile si aterizati avioanele, avem EXCLUSIV pe blog imagini de ultima ora cu parada de maine.

Parada va incepe cum am fost obisnuiti inca din 1970 cu un convoi funerar de lupta alcatuit din tancurile ultramoderne TR-85M1 "Bizonul". Pentru necunoscatori acest tanc este bazat pe tancul rusesc T-55 aparut cum probabil ati ghicit nu in 55 ci cam in 45. El a fost modernizat bineinteles cu un sistem modern de ochire romanesc denumit inspirat "Ciclopul", din cauza incapacitatii de a aprecia distanta cel mai probabil, care il aduce aproape de epoca moderna a tineretii parintilor nostrii. Probabil realizand ca la lupta n-au ce face cu el acum se modernizeaza motoarele, pe principiul cine fuge primu' prinde emisiunea de la OTV.

Cand poti merge, de ce sa te tirasti?

     Demult, tare demult, pe vremea cand lama de ras atinsese doar de cateva ori maxilarele mele neincordate, eram aproape sigur ca greu te poate ajuta ceva mai mult in viata decat increderea ca singurul om pe care te poti baza esti tu. Prietenii sunt buni, daca atunci cand ai necazuri stai singur, iar cand ai vreo bucurie musai ii chemi pe toti,  cele mai intense si durabile prietenii sunt cele conditionate de aceleasi suferinte (emotive/intelectuale/fizice), cu cat inaintezi in timp cu atat cercul de prieteni e ca un bumbac prost, intra la apa, oricum, una din cele mai constructive experiente e aceea de a pierde prieteni falsi.

      Sa revenim la timpul cand frunzele sfarsitului  de octombrie nu cadeau trist la pamint ci colorau placut aleile din curtea facultatii, iar fumul de tigara impletit cu aerul rece al diminetii imi mingaia tamplele sub care zvacneau multe ganduri. Nu prea aveam bani in facultate, asa ca faceam si vindeam eseuri, lucrari pentru colocvii, etc... orice era nevoie pentru cei de bani gata, nu era asa de dezvoltat internetul,perioada de dial up pentru cei care o stiti, asa ca trebuia sa pierzi niste ore pe la biblioteca. 

      Cum in loc de mancare imi cumparam tigari, de multe ori beam mai mult ceai sau apa decat aveam nevoie ca sa nu imi chioraie matele in biblioteca, ca deh deranjai linistea mosilor care crantaneau zahar candel in timp ce citeau vreun ziar de la arhiva.

Dincolo de usa

„Oh! O voce...o voce, sa pot tipa!„

 E.A.Poe

„  ...Si daca o fi vreodata sa mor,

   Oricat de greu ar fi de crezut

   Pentru ca eu sunt una cu cerul si soarele.

   Ma voi intoarce cu fiecare rasarit si fiecare nor,

   Maturind pamintul viselor cu aripi de inger cazut,

   Voi strange suflete in pumni si vieti voi cantari pe talere...„

                               Acum multi ani L.Ion(Sa te odihnesti in pace!)

      E noapte pe strada, un singur bec cu lumina galbena pilpaie sincopatic in departare sub luna acoperita de nori cenusii. Dintii scrisnesc in praful ridicat de vantul ce bate din fata, comemorind mintea ce se blocheaza in idei mic macinate scapate printre ganduri. Un caine negru lucios maraie ranjind cu bale, de dupa un gard, cu ochii sclipind a dusmanie, pasi grabiti se aud infundat din mai multe directii spre mijlocul strazii.

Dar te rog!

Am primit (din nou) dezlegare în curtea Milogului şi cum sunt încurajată zilnic să nu mai am reţineri, iată-mă în aproape plină glorie. Ce să zic? Mi-am dat seama că nu prea ştiu să spun ,,te rog” – în situaţii importante, evident, şi când mă chiar interesează cursul acţiunii, că de politeţe ştiu să zic, m-a educat mama bine. 

 Poate o dată zic, cu jumătate de gură, a doua oară îl trag cu cleştele din mine (da’ nu-i sigur că iese). Ce mai e şi cu insistenţele astea fără rost? Dacă omul nu vrea să facă ceva pentru tine, de ce să tot insişti? Consider intenţiile la fel de importante precum comportamentul în sine. Deci nu-i totuna dacă omul face ceva pentru că aşa a vrut el, de la bun început sau după ce i-am pasat eu ideea genială, saaaaaau face pentru că l-am rugat, implorat (a se citi stresat cu o mie de ,,te rog”-uri). De-asta nu mă prea rog de oameni. 

 Şi mă enervează când oamenii aşteaptă să fie rugaţi de mai multe ori înainte de a face ceva. Uneori chiar şi când ceva-ul ăla e pentru propriul lor interes. Excludem persoanele auto-distructive, care nu vor face nimic bine pentru ele însele. 

 Hai să învăţăm să fim sinceri cu noi înşine şi cu ceilalţi. Dacă vrei să faci ceva pentru cineva, vei face şi fără să te roage de o mie de ori. În caz contrar, fie nu-ţi pasă, fie eşti prea prins în propriul ego şi în divina-ţi importanţă. 

 Nu ştiu să scriu concluzii, doar introduceri.

Hahah, m-am tag-uit :)) 

Discutie intre me si Altu`

   ....

     Altu:  salutari

    me:  salut

 Altu:  grrr vezi ca stiu voodoo:)) mai zi...

    me:  sa fii sanatos

 Altu:  sa fim

  me:  eu am terminat acele de le infigeam in papusi da` sunt maestru cu scobitorile asa ca te rog...

 Altu:  ce faci maestre

 me: ce sa fac boss uite am venit de la o sedinta editoriala 

 Altu:  let me guess, in bar

 me: mda si am constatat din nou ca 1 bere imi e de ajuns sa ma imbat, da nu mai stiu exact care a fost, a 7-a sau a 8-a...

Altu:  damn,  incepusem sa ma bucur

  me:  de ce, de necazul altuia ?

 Altu:  ma gandeam ca-ti fac eu cinste si-mi faci tu mie

 me:  sper sa nu fiu nevoit acu` sa beau o bere in sila cu tine  

Altu:  nu beau alcool, n'am baut niciodata, cel putin nu cu tine:P

 me:  las ca beau eu , asa un prieten nu am mai avut demult ))

Altu:  ) poftim cultura, bai apropo, vorbeam cu... 

....

Altu:  si mi-a zis ca tu si dex sunteti acelasi.

Schimbarea, nu la fata.

Un vultur poate cobori mai jos decat gaina, dar o gaina nu poate zbura pina la nori niciodata. A.P.Cehov

Sursa foto

   Multa lume vrea sa schimbe ceva, unii vor sa schimbe lumea, altii vor sa se schimbe pe ei, cativa inteleg sa se schimbe pe ei si odata cu asta lumea, totdeauna cineva vrea sa schimbe ceva, cei care nu au gandit asta niciodata se plictisesc in cap. 

    Schimbarile de multe ori sunt imitative, la fel ca si personalitatile de bulevard, copiate dupa diverse exemple de succes, inteligenta, carisma, rebelitate, ceea ce in mod logic este cumva gresit. Ce s-ar fi intamplat daca marile personalitati s-ar fi imitat intre ele? 

    Oamenii mari, caracterele puternice, individualitatile exceptionale, reprezinta in forma autentica si irepetabila, un portret inghetat in timp al stadiului si potentialului dezvoltarii omenirii din acel moment unic. Ei nu pot fi si consider ca e si gresit sa fie, copiati sau imitati, spre deosebire de"istorie", timp/spatiul nu se repeta, asta asigura unicitatea fiecarui moment, fiecarei situatii, fiecarui om.

    Ce faci daca observi ca drumul pe care l-ai ales nu e cel care te explica, simti ca e ceva care nu se potriveste in tine si totusi mergi in continuare si te compromiti zi de zi? 

Se zice ca e Di(n)vin

     Se zice ca unui om daca ii tai un picior multa vreme il simte la locul lui, ba chiar isi misca degetele si isi face griji despre cum sa-si taie unghiile, la fel multi isi fac griji de cum sa se tunda , cum sa-si faca freza, chiar daca ei cap nu mai au demult, il simt de parca l-ar avea.

     Se zice ca e bine sa faci sport, e bine sa nu maninci sarat, sa nu maninci prea gras,  e bine sa bei 2 litri de lichide / zi, nimeni nu zice sa citesti macar 1 ora pe zi, sau ca e bine sa te opresti in mijlocul celei mai torentiale ploi si sa stai cu fata in sus, sau ca e bine sa privesti cerul ce nu se repeta niciodata, sau sa te plimbi descult printr-un rau de munte cu apa rece si limpede, sau sa ramai tacut sub taina stelelor dintr-un cer de vara.

Romania te iubesc fato !

       Daca ar fi sa incercati sa descrieti Romania unui strain in 20-30 de cuvinte, care ar fi ele? Eu ma gandesc la : haz de necaz, spaga, grad inferior de civilizatie, inculti cu pozitie sociala si bani, Dracula, manele, s.a.m.d  potential exista dar e ca si cum ai baga mina intr-un WC plin de cacat sa cauti un dimant de 1 mm, daca insisti, il gasesti.

       Hazul de necaz, in timp, s-a transformat intr-o mistocareala generala, lipseste din gluma subtilitatea care te corecteaza razind, in hahaiala asta generala suntem in stare sa spargem ziduri de valori construite cu greu de dragul castelelor de nisip, ne ranjim inconstienti la umilinte si la dureri sociale acute.

       Romania a ajuns un fel de Gioconda expusa nu la Muzeul Luvru ci intr-o bodega inconjurata de maidanezi, spalatori nespalati de parbrize, cersetori de cariera cu mainile rupte de parinti, pe o sonorizare intre manele si house, admirata de niste spectre cu ochii injectati ce beau simandicosi alocatia copiilor, satisfacuti ca a picat nevasta din primul pumn in gura, exemplare minunate pentru o fabrica de sapun de calitate.

Trebuie si Cred

Drumul e lung si greu, sa lamurim o chestiune, plecam la drum cu premisa ca destinul nu exista, de ce? Daca ar exista destin, nu am putea fi liberi, daca nu putem fi liberi inseamna ca nu putem alege, daca nu putem alege nu avem responsabilitate, daca nu ai responsabilitate, nu poti fi judecat si situatia asta nu convine  societatii si nici Divinitatii. Asa ca ambele parti au fost de acord cu confortul dat de libertatea de a alege.

Asa ne-am ales cu conceptul de libertate, concept cu care nu prea stim ce sa facem , cum sa-l explicam sau cum sa ajungem la el.

Daca ar fi sa incercam sa ne apropiem de libertate, printre primele lucruri pe care le-as sugera ar fi scoaterea din vocabularul fiecaruia a minimum 2 cuvinte.