Fuga

Hmmm, fuga, un subiect complex! Pe de o parte cea mai usoara si mai sigura metoda de auto aparare, asta macar in jungla asta urbana in care ne petrecem cu totii timpul! Asta, si statul cu mainile in cap si strigat "Ajutoooor!" (prietenii stiu de ce). Pe de alta parte o gaura neagra care abia asteapta sa te transforme intr-un(o) fraier(o) care nu stie sa faca altceva decat limonada din lamai. E interesant ca in (cat?) 4000 -5000 de ani, nimeni nu a gasit o metoda mai buna de supravietuire decat asta , relativ, instinctiva. Zic relativ, pentru ca in caz de pericol sunt doua variante: 1) fugi, 2) stai pe loc. Aud ca metoda 2 n-a functionat prea bine pentru anumite specii de animale disparute.

Vorbeam intr-o seara cu Milogul.SRL, el insusi, legenda in carne si oase (stiu ca nu toti aveti privilegiul asta), si el zicea ca fuga e buna, si eu ziceam ca nu prea, si, cu riscul de a ma cita pe mine, am ajuns la concluzia ca pamantul e rotund si tot acolo ajungi, dar macar inamicul e cu spatele. Era o discutie filosofica, va dati seama ca Milogul nu o sa fuga niciodata, el eventual invarte pamantul cu calcaiele in asa fel incat se creeaza o distanta intre el si victima.

Una, peste alta: "poti sa fugi,  poti sa fugi, ca o-ncurci, o-ncurci...", ca sa citez niste filosofi aflati, din intamplare, inca in viata. Daca fugi si nu te intorci, ce ai facut? Ai scapat cu freza nederanjata si ai ratat ocazia de a evolua, si Darwin ne-a demonstrat cat de misto functioneaza refuzul de a evolua. Just saying! Acum, nu as vrea sa minimizez calitatile fugii, doamne fereste, as face o statuie a fugii daca as avea 1 tona de marmura si cel mai minim talent la sculptura. Dar totusi, pana la urma trebuie sa iei taurul de coada si sa privesti realitatea in ochi!