Nimeni nu face parte din societate , societatea e numai o mica parte din noi.

marți, 27 noiembrie 2012

Dincolo de usa

„Oh! O voce...o voce, sa pot tipa!„
 E.A.Poe

„  ...Si daca o fi vreodata sa mor,
   Oricat de greu ar fi de crezut
   Pentru ca eu sunt una cu cerul si soarele.
   Ma voi intoarce cu fiecare rasarit si fiecare nor,
   Maturind pamintul viselor cu aripi de inger cazut,
   Voi strange suflete in pumni si vieti voi cantari pe talere...„
                               Acum multi ani L.Ion(Sa te odihnesti in pace!)

      E noapte pe strada, un singur bec cu lumina galbena pilpaie sincopatic in departare sub luna acoperita de nori cenusii. Dintii scrisnesc in praful ridicat de vantul ce bate din fata, comemorind mintea ce se blocheaza in idei mic macinate scapate printre ganduri. Un caine negru lucios maraie ranjind cu bale, de dupa un gard, cu ochii sclipind a dusmanie, pasi grabiti se aud infundat din mai multe directii spre mijlocul strazii.

miercuri, 7 noiembrie 2012

Dar te rog!

Am primit (din nou) dezlegare în curtea Milogului şi cum sunt încurajată zilnic să nu mai am reţineri, iată-mă în aproape plină glorie. Ce să zic? Mi-am dat seama că nu prea ştiu să spun ,,te rog” – în situaţii importante, evident, şi când mă chiar interesează cursul acţiunii, că de politeţe ştiu să zic, m-a educat mama bine. 

 Poate o dată zic, cu jumătate de gură, a doua oară îl trag cu cleştele din mine (da’ nu-i sigur că iese). Ce mai e şi cu insistenţele astea fără rost? Dacă omul nu vrea să facă ceva pentru tine, de ce să tot insişti? Consider intenţiile la fel de importante precum comportamentul în sine. Deci nu-i totuna dacă omul face ceva pentru că aşa a vrut el, de la bun început sau după ce i-am pasat eu ideea genială, saaaaaau face pentru că l-am rugat, implorat (a se citi stresat cu o mie de ,,te rog”-uri). De-asta nu mă prea rog de oameni. 

 Şi mă enervează când oamenii aşteaptă să fie rugaţi de mai multe ori înainte de a face ceva. Uneori chiar şi când ceva-ul ăla e pentru propriul lor interes. Excludem persoanele auto-distructive, care nu vor face nimic bine pentru ele însele. 
 Hai să învăţăm să fim sinceri cu noi înşine şi cu ceilalţi. Dacă vrei să faci ceva pentru cineva, vei face şi fără să te roage de o mie de ori. În caz contrar, fie nu-ţi pasă, fie eşti prea prins în propriul ego şi în divina-ţi importanţă. 

 Nu ştiu să scriu concluzii, doar introduceri.
Hahah, m-am tag-uit :)) 


joi, 1 noiembrie 2012

Discutie intre me si Altu`

   ....
     Altu:  salutari
    me:  salut
 Altu:  grrr vezi ca stiu voodoo:)) mai zi...
    me:  sa fii sanatos
 Altu:  sa fim
  me:  eu am terminat acele de le infigeam in papusi da` sunt maestru cu scobitorile asa ca te rog...
 Altu:  ce faci maestre
 me: ce sa fac boss uite am venit de la o sedinta editoriala 
 Altu:  let me guess, in bar
 me: mda si am constatat din nou ca 1 bere imi e de ajuns sa ma imbat, da nu mai stiu exact care a fost, a 7-a sau a 8-a...
Altu:  damn,  incepusem sa ma bucur
  me:  de ce, de necazul altuia ?
 Altu:  ma gandeam ca-ti fac eu cinste si-mi faci tu mie
 me:  sper sa nu fiu nevoit acu` sa beau o bere in sila cu tine :D 
Altu:  nu beau alcool, n'am baut niciodata, cel putin nu cu tine:P
 me:  las ca beau eu , asa un prieten nu am mai avut demult :)))
Altu:  :)poftim cultura, bai apropo, vorbeam cu... 
....
Altu:  si mi-a zis ca tu si dex sunteti acelasi.

marți, 30 octombrie 2012

Schimbarea, nu la fata.

Un vultur poate cobori mai jos decat gaina, dar o gaina nu poate zbura pina la nori niciodata. A.P.Cehov
Sursa foto

   Multa lume vrea sa schimbe ceva, unii vor sa schimbe lumea, altii vor sa se schimbe pe ei, cativa inteleg sa se schimbe pe ei si odata cu asta lumea, totdeauna cineva vrea sa schimbe ceva, cei care nu au gandit asta niciodata se plictisesc in cap. 
    Schimbarile de multe ori sunt imitative, la fel ca si personalitatile de bulevard, copiate dupa diverse exemple de succes, inteligenta, carisma, rebelitate, ceea ce in mod logic este cumva gresit. Ce s-ar fi intamplat daca marile personalitati s-ar fi imitat intre ele? 
    Oamenii mari, caracterele puternice, individualitatile exceptionale, reprezinta in forma autentica si irepetabila, un portret inghetat in timp al stadiului si potentialului dezvoltarii omenirii din acel moment unic. Ei nu pot fi si consider ca e si gresit sa fie, copiati sau imitati, spre deosebire de"istorie", timp/spatiul nu se repeta, asta asigura unicitatea fiecarui moment, fiecarei situatii, fiecarui om.
    Ce faci daca observi ca drumul pe care l-ai ales nu e cel care te explica, simti ca e ceva care nu se potriveste in tine si totusi mergi in continuare si te compromiti zi de zi? 

joi, 25 octombrie 2012

Se zice ca e Di(n)vin

     Se zice ca unui om daca ii tai un picior multa vreme il simte la locul lui, ba chiar isi misca degetele si isi face griji despre cum sa-si taie unghiile, la fel multi isi fac griji de cum sa se tunda , cum sa-si faca freza, chiar daca ei cap nu mai au demult, il simt de parca l-ar avea.
     Se zice ca e bine sa faci sport, e bine sa nu maninci sarat, sa nu maninci prea gras,  e bine sa bei 2 litri de lichide / zi, nimeni nu zice sa citesti macar 1 ora pe zi, sau ca e bine sa te opresti in mijlocul celei mai torentiale ploi si sa stai cu fata in sus, sau ca e bine sa privesti cerul ce nu se repeta niciodata, sau sa te plimbi descult printr-un rau de munte cu apa rece si limpede, sau sa ramai tacut sub taina stelelor dintr-un cer de vara.

vineri, 5 octombrie 2012

marți, 2 octombrie 2012

Romania te iubesc fato !

       Daca ar fi sa incercati sa descrieti Romania unui strain in 20-30 de cuvinte, care ar fi ele? Eu ma gandesc la : haz de necaz, spaga, grad inferior de civilizatie, inculti cu pozitie sociala si bani, Dracula, manele, s.a.m.d  potential exista dar e ca si cum ai baga mina intr-un WC plin de cacat sa cauti un dimant de 1 mm, daca insisti, il gasesti.
       Hazul de necaz, in timp, s-a transformat intr-o mistocareala generala, lipseste din gluma subtilitatea care te corecteaza razind, in hahaiala asta generala suntem in stare sa spargem ziduri de valori construite cu greu de dragul castelelor de nisip, ne ranjim inconstienti la umilinte si la dureri sociale acute.
       Romania a ajuns un fel de Gioconda expusa nu la Muzeul Luvru ci intr-o bodega inconjurata de maidanezi, spalatori nespalati de parbrize, cersetori de cariera cu mainile rupte de parinti, pe o sonorizare intre manele si house, admirata de niste spectre cu ochii injectati ce beau simandicosi alocatia copiilor, satisfacuti ca a picat nevasta din primul pumn in gura, exemplare minunate pentru o fabrica de sapun de calitate.

vineri, 28 septembrie 2012

Trebuie si Cred

Drumul e lung si greu, sa lamurim o chestiune, plecam la drum cu premisa ca destinul nu exista, de ce? Daca ar exista destin, nu am putea fi liberi, daca nu putem fi liberi inseamna ca nu putem alege, daca nu putem alege nu avem responsabilitate, daca nu ai responsabilitate, nu poti fi judecat si situatia asta nu convine  societatii si nici Divinitatii. Asa ca ambele parti au fost de acord cu confortul dat de libertatea de a alege.
Asa ne-am ales cu conceptul de libertate, concept cu care nu prea stim ce sa facem , cum sa-l explicam sau cum sa ajungem la el.
Daca ar fi sa incercam sa ne apropiem de libertate, printre primele lucruri pe care le-as sugera ar fi scoaterea din vocabularul fiecaruia a minimum 2 cuvinte.

marți, 18 septembrie 2012

Sclipiri de inteligenta (2)

Articolul : Unde mergem cand murim?
Colegi de pat la autopsie: Colorbliss Doxatul, Coana Mitza aka Zefira, Milogul si probe de tesut de la Gaudeamus


Huh! Aici chiar ai dreptate! Eu am văzut morga în vreo 3 rânduri. Nu ştiu cum o fi în altă parte, dar dacă spitalul nr.1 din Craiova este considerat el însuşi o morgă, cred că realizezi cum arată morga propriu zisă.
Şi da, de fiecare dată când ieşeam de acolo, automat totul mi se părea incredibil de frumos.
Da, putem ajunge la concluzia ca viata e frumoasa, sau ca e desarta, caci tot la morga ajungem, nu ? :)
E putin radical sfatul tau. Mie imi dispareau depresiile si cand mergeam in voluntariat la copii cu deficiente diverse. Imi ajungea sa vad ca ei pot zambi in ciuda conditiei lor.
Morga e... brr. Cred ca ar avea efectul invers asupra mea.
Efectul e garantat de personalitatea fiecaruia. :D

Mie unul nu-mi plac cadavrele, si n-am nevoie de ele ca sa imi vina cheful de viata. Un pumn in gura sau o raceala zdravana e de ajuns ca sa ma scoata din depresia perpetua. Nu inteleg de ce unii considera ca trebuie sa te confrunti cu tot felul de oribilitaturi :)
@Dex
Cum spunea Milogul mai sus, e in functie de personalitate. Un pumn in gura nu te-ar enerva ?
@Colorbliss
Doar pe moment! Dar dupa ce iti trece esti plin de viata! Cine se ofera sa-mi dea una?

Si cum se dezbateau diverse opinii destul de apropiate  de subiect, lucru total necaracteristic acestui blog, raspunsul la intrebarea din titlu :  Unde mergem cand murim?  e servit dupa cateva luni de cugetari, intr-o zi, pe 7 iulie 2011,  de Gaudeamus:

luni, 17 septembrie 2012

1 gand / zi




    Gloria oamenilor mari trebuie sa fie masurata intotdeauna cu mijloacele de care acestia s-au servit pentru a o dobandi.

miercuri, 12 septembrie 2012

Sclipiri de inteligenta. (1)



"Prostii cei mai suparatori sunt cei care au sclipiri de inteligenta "

O sa gasiti mai jos sclipiri de inteligenta si nu numai, adunate, selectionate, modificate, dar totusi fara sa se schimbe nimic, de prin comentariile de aici.

Articolul: Eclipsa
Protagonisti: Pe banca de rezerve, intermitent subsclipicios sef Milogul, in forma pe teren in ziua meciului:StanddowncafeDoxatul si La Fee( in negurile vremii de atunci anonim semnat D.-M.V.)



Pricipiile codurilor cavaleresti mi s-au parut mereu fascinante! Codul samurailor este unul dintre acestea.
Dar desigur Evul Mediu a avut ororile lui.Arta si cruzimea s-au dezvoltat direct proportional.Mi-ar fi placut sa traiesc atunci doar asa de un gust insa nu ca o biata Mary,nici ca Ioana cea cu Arcul.As fi vrut sa fiu o bnala doamna de la curte careia vreun cavaler dezmostenit sa ii cante in struna!( D.-M.V.)
@Anonim
Sunt foarte surprins ca doresti sa fii doar "o bnala doamna de la curte careia vreun cavaler dezmostenit sa ii cante in struna".

Eu as fi mizat pe: o femeie de la tara care munceste in namol si zapada 14 ore pe zi, permanent gravida pana la 40 de ani, ca de, este nevoie de maini de munca pe ogor.

Cavalerismul asta medieval e doar o spoiala aurita peste jegul de dedesupt. Asta nu inseamna ca minciuna n-a fost buna la ceva :D Eu de exemplu urmez codul lui Pardaillan, dar nu stiu el cat il urma :p
...

luni, 10 septembrie 2012

Un alt tata mort

Nimeni nu intra in Pamint, toti mergem in cer. 

      Inca o zi ca oricare alta, pamintul se invarte, lumea se misca, viata merge inainte, undeva un alt tata isi trage ultima suflare si obosit inchide ochii. Pentru cineva vine intunericul, timpul se opreste, ingheata , raceala il cuprinde si nu mai vede toamna, un copil plinge fara lacrimi de om mare, doar cu regrete si cu remuscari ca ar fi putut sa fie altfel, ca ar fi putut sa stea mai mult cu el, ca ar fi putut sa nu se certe, ca ar fi putut sa-l iubeasca cu toate defectele, ca ar fi putut sa...si gandurile se opresc, fug in alta parte.
       Sa-l ierte Dumnezeu sau mai bine sa-l lase`n pace, sa nu il mai judece ca poate vrea doar sa se odihneasca si atat. 
       Maine, pamintul se invarte , lumea se misca, viata merge inainte, un alt tata isi asteapta clipa si nu stie ca nu mai are timp sa-i spuna copilului ca ...
       "Eu nu cred în timp, nu cred în întuneric, nu cred în lumină, nu cred în cer, nu cred în pământ...
Cred doar în iubire statornică." La Fee

miercuri, 5 septembrie 2012

Cele mai vizitate posturi de pina acum.

07.05.2011, 26 comentarii
2561

14.03.2011, 26 comentarii
1258
29.01.2011, 23 comentarii
1167
26.04.2011, 19 comentarii
950
23.08.2011, 17 comentarii
944

luni, 3 septembrie 2012

Veni Foras

      Nu exista nici o lege care sa guverneze totul.
                                                                                                 Giordano Bruno.


      Sub stelele nevinovate, umbra cladirii ascundea pasii de sub pelerinele negre ce parca pluteau pe holurile intunecate si cu urme de fum pe zidurile mucegaite. Marele Maestru impinse usa care scrasni din incheieturi si ramase nemiscat in cadrul ei. Inauntru, mirosul de paie se amesteca cu duhoarea de fecale si carne incinsa, pe peretele transpirat, in doua belciuge, mainile pline de sange inchegat, cu cateva degete lipsa, erau infasurate cu carpe murdare si atarnau sub greutatea unui om cu parul ciufulit si privirea zabauca.
-Fiule, bucura-te, maine suferinta ta se incheie. Inainte de focul vesnic vei invata caldura iubirii divine de la jaratecul ce arde la distanta, flacarile nu te vor atinge si pentru ca Moartea sa ajunga cat mai tarziu la tine iti vom acoperi capul si inima cu carpe reci si ude, ca sa ai timp sa-ti cunosti pacatele. Facu un semn sa fie dezlegat, se apropie de amarat, isi ceru iertare pentru suferinta pe care i-o provocase pe drumul spre mantuire, il saruta pe obraz si  il imbratisa cu o dragoste poate usor mimata.
- Cheama-l pe Dumnezeu, spera in lumina si obisnuieste-te sa te odihnesti in pace, zise iesind pe usa care se tranti in urma.
     Pacatosul ramase in intuneric, obosit, cu privirea prostita, holbandu-se cu ochiul ramas spre usa care tocmai se inchisese...se inchisese?Atunci de unde venea dunga subtire de lumina de pe jos? Sa fi invartit cheia in broasca prea devreme si usa sa fi ramas intredeschisa? Cu sfiala, baga unul din degetele bandajate in deschizatura si trase incet de ea chiar daca durerea ii fulgera bratul pina in umar...Usa se deschise fara prea mult zgomot. Cu grija, fura o privire de pe hol si se ascunse din nou in intunericul celulei.
     Avea o sansa, pe hol nu era nimeni, iar facliile de pe pereti erau destul de rare incat sa fie zone de semintuneric unde s-ar putea ascunde in caz ca venea cineva.
     Mai mult cu disperare decat cu curaj pasi incet pe hol, numara facliile cu spatele lipit de perete, erau 7. La fel ca si pacatele , pe care le invatase pe de rost, gratie Marelui Maestru, Luxuria(desfraul/pofta),Gula( imbuibarea), Avaritia, Acedia(descurajarea/apatia spirituala),Ira (furia), Invidia, Superbia (mandria).

vineri, 31 august 2012

1 gand / zi

Si eu la fel ca multi altii am ingropat securea razboiului, dar niciodata nu pot uita unde.

In umbra crucii

Raiul nu e in cer, unde pasul paminteanului nu ajunge, ci in urma, unde pasul calatorului spre moarte nu se mai poate intoarce. Ionel Teodoreanu

Sfantul Sinod a precizat ca: "Preotii trebuie sa-i previna din vreme pe enoriasi, atragandu-le atentia ca, in cazul cand cineva ar voi sa se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenta religioasa, fie la inmormantare, fie la pomenirea pentru morti".


    Perseverenta in prostie, sclavagism si subapreciere a bisericii continua, ceea ce oarecum imi aduce aminte de o corporatie cu monopol ce activeaza pe o piata aproape lipsita de competitie. Nevoiti sa inghita orice , minunatii locuitori ce vor sa ajunga in rai fara aparate de zbor, isi merita biserica, sau soarta, pe scurt cine suporta jugul , merita sa-l poarte cu mindrie prosteasca macar.

duminică, 12 august 2012

1 Gand / zi ?


     Este imposibil sa se nasca ceva din ceva ce nu exista nicaieri, tot astfel este imposibil si nemaiauzit ca ceea ce exista sa nu piara, oriunde s-ar afla.
Empedocle

Moloh

Moloh  (feniciana Molk) - sacrificiu de prunci, zeul razboiului



     Zeul razboiului in mitologia feniciana, celebrat in Cartagina, i se sacrificau copii mici de obicei din familiile celor bogati si celebri, iar familiei ii era interzis sa plinga la ceremonie. Sacrificiile se faceau indeosebi pe timp de razboi. 
     Diodor din Sicilia : 
In timpul razboiuluyi cartaginezilor cu Agathokles, 301 i.e.n, preotii au cerut 200 de copii, iar familiile de nobili au oferit 300.
Cartaginezii aveau o statuie a lui Kronos care intindea mainile spre pamint, aratandu-si palmele, astfel ca pruncii pusi in brate alunecau cazand intr-o groapa plina de foc.
A fost venerat  si in Palestina iar la evrei insusi Yahveh i-a zis lui Moise in sedinta : "Si din odraslele tale sa nu dai ca sa treaca pe jertfelnicul lui Molok"

sâmbătă, 11 august 2012

1 Gand / zi ?


 Exista dusmani pentru a caror pieire trebuie sa lupti, dusmani cu care trebuie sa incerci sa te impaci si dusmani de care trebuie sa te indepartezi. Cateodata fel si cu prietenii.(Ibn Al. Muqaffa)

O scula urita

    Cine nu si-ar dori o scula care sa fie dreapta in orice pozitie ai tine-o, sa aibe marimea potrivita, sa fie flexibila, dura, dar sensibila la varf, sa simta orice fior orice vibratie, sa reziste la tot felul de frecusuri, izbituri, fara sa fie nevoie de protectie, femeile probabil ca ar fi innebunite dupa cum o sa vedeti si mai jos, dar ia ganditi-va la pescari.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Adauga la Agregator.ro Click aici si te duc Hopa sus !