Nimeni nu face parte din societate , societatea e numai o mica parte din noi.

vineri, 26 noiembrie 2010

Vizitatorului nostru Anonim

Nimeni nu e o nulitate pina nu stabilesc eu asta. :D
Punctul de plecare este aici.

      Asa cum spunea si Doxatu aici ne place sa credem in diversitate , patosul convingerilor este apreciat la justa valoare in limitele conversatiei argumentate. Acum nu o sa stau sa iti explic cum stau lucrurile cu expunerea unei idei/convingeri si ca aici nimeni nu ia personal contrazicerile, ba chiar unii suntem bucurosi ca putem avea parte de asa ceva, pentru ca sigur cunosti lucrurile astea.

 Acum on topic

      Despre adevarul absolut, dupa ce ca nu a reusit nimeni sa il identifice inca, tu il pui in proprietatea unui zeu(Dumne) ca sa faci lucrurile si mai complicate. In concluzie incercam sa stabilim adevaruri mai mici in sistemele de referinta pe care le cunoastem. Orice abatere de la aceasta practica ajunge pe tarimul presupunerilor, ceea ce este minunat in cazul in care bem un vin bun si discutam la liber.

"Adevarul adevarat si realitatea adevarata este defapt metafizicul."

     Tovarasului Doxatu ii place sa-mi repete ori de cate ori are ocazia "realitatea e aia care nu dispare atunci  cand nu mai crezi in ea"
citat dupa P.K. Dick si aici nu prea am multe de adaugat acum, asta poate fi un capitol intreg de discutii.
Sa nu intelegi gresit, cred ca eu sunt cel mai predispus la asemenea discutii dar atunci cand putem sustine punctele de vedere macar cu 1 fir logic daca nu cu argumente clare.

"Daca esti anesteziat realitatea si adevarul de care vorbesti tu isi poate schimba pe moment valoarea."
      Posibil ce spui dar numai ca dupa ce te trezesti din anestezie ai nevoie de calmante vreo 3 zile, timp in care te convingi care e realitatea.

"Vezi tu, e greu si cred imposibil sa explici tot cea ce te inconjoara fara acest concept si ajungang la o concluzie clara."

     Plauzibil din nou dar asta nu inseamna ca daca nu pot sa explic ceva creez un concept de care sa ma folosesc ori de cate ori am nevoie de o explicatie, asta e un fel de substitutie de realitate. 

"Nu degeaba multi filozofi ignorand Divinitatea, cand au vrut sa gaseasca un sens acestei lumi,a tot cea ce ne inconjoara, nu au reusit ci au imbratisat absurdul,s-au pierdut in el, sfarsind astfel la cativa centimetri de la sol incolaciti de un streang."


     Eu sunt un cautator de sens nu de concepte, imi vine greu sa accept Dumnezei care nu imi explica nimic si care nu au dat vreodata dovada vreunei existente fie ea si fantomatica. Corect ce spui vav de pierderea in absurd, as fi apreciat daca ai fi dat un nume si te-as ruga sa te gandesti ca cei care au ajuns in streang fac parte din cei care vorbesc cu Dumnezeu si spun:  Nu ma concediezi Tu, imi dau demisia!(vezi idea sinuciderii la A.Camus)

"=> omul este limitat, are nevoie de un Dumnezeu.Este atat de limitat incat pentru a fi fericit este nevoit sa devina naiv."

     Posibil sa fie limitat, am discutat deja cu argumente aspectul asta si consider ca este unul foarte interesant daca il privesti din punct de vedere evolutiv, ce se intampla totusi cu omul facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu? Sa inteleg ca si Dumnezeu e limitat? :D
     Ultima afirmatie o consider eronata total pana in momentul in care o explici putzin, banuiesc ca toata lumea e interesata de fericire. :D


8 comentarii:

  1. eu vreau doar atat sa zic: NU SUNT EU! sign: Wizz

    RăspundețiȘtergere
  2. Discutiile astea despre dumnezeu sunt cea mai mare pierdere de vreme.
    Mie imi place partea cu "imbratisarea absurdului", chiar imi place, nu glumesc, suna foarte Zen. Totul si nimic sunt acelasi lucru. Adevarul si absurdul este sunt lucru. Poate ar trebui sa ma mai gandesc la asta ca suna bine, o teorie care cauta absurdul si nu realitatea.

    RăspundețiȘtergere
  3. O fi poate pierdere de vreme pentru tine dar tu intelegi cred ca traim intr-o tara in care sunt 80 % credinciosi crestini si inca vreo 19% de alte religii.Asta statistic vorbind, credinta aplicata cred ca discutam probabil de vreo maxim 10 % din ei care respecta sau se straduiesc ceea ce le impune religia. In principal falsa credinta e la mare moda, inchinatul in autobuz, cruciulitele din masini, icoanele din portofele, lantisoarele cu Isushi crucificati putate la gat de camatari sau tot felul de gunoaie pestritze si exemplele pot continua.Asa ca nu stiu care dintre noi e mai fatzarnic.

    RăspundețiȘtergere
  4. Salutare.
    "Este atat de limitat incat pentru a fi fericit este nevoit sa devina naiv." Hai sa ma si justific.
    Oamenii pe acesta lume pot fi dupa parerea mea, luati asa in general, fericiti si neferiti.
    Cand esti un om simplu, cu gandul doar la grijile acestei lumi, cand esti constient de o moarte si o nastere,fara sa te uiti dincolo de acestea si fara sa iti pui intrebari la care nu le poti gasi raspunsul, cand duci o viata acoperita de superficialitate, a carei sens este doar a fi traita fara sa incerci sa o descoperi intradevaratul sens al cuvantului ,ce nefericire sa ai in afara grijii zilei de maine?(lasand deoparte latura sentimentala a omului).Cand tinzi spre modul de gandire a unui vizionar,cand constati ca mergi la un chef si ca nu are niciun rost sa te distrezi fiindca totul e efemer,cand esti framantat de intrebari la care oricat ai incerca nu le poti gasi raspunsul,cand placerile de moment nu iti ofera nicio sadisfactie,cand nu sti practic care ti-e rostul adevarat pe aceasta lume ,mai esti fericit?mai consideri ca viata e roz ?mai reusesti sa te bucuri de fiecare flecustet ca altadata?

    Deci da, naivitatea, explicarea tuturor enigmelor existentiale iprini conceptul Dumnezeu, ti-ar putea aduce linistea si fericirea.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Anonim
    Sunt perfect de acord cu tine privind faptul ca prin incercarea de a da un sens acestei existente creezi o gramada de probleme.

    Acum off topic:
    - "dupa parerea mea" - si eu am tendinta constant sa scriu chestia asta, de cand m-am apucat de scris pe blog. Apoi ma gandesc ca se cam subintelege, daca nu citezi pe nimeni e parerea ta. Nu?
    - "sadisfactie" :D acest cuvand va intra cu siguranta in vocabularul meu, daca imi permiti

    RăspundețiȘtergere
  6. Interesant punctul tau de vedere, eu as imparti oamenii tot in 2 categorii dar nu m-as raporta la fericire, i-as imparti asa :
    oameni care gandesc mult, conceptual, analizeaza, emit judecati, organizeaza, sintetizeaza, trag concluzii dar nu fac nimic practic, adica gandesc dar nu au actiune si oameni care au actiune dar nu gandesc si nici nu inteleg prea multe din ceea ce fac(partial), cei de pe urma au sanse mai mari la fericire.
    Daca te uiti la 1 gand/ zi o sa intelegi ce vreau sa spun, daca am cauta un sens cu gandul ca ar putea fi o cale spre fericire probabil ca nu am fi pregatiti sa gasim un sens care ne duce spre nefericire.:D

    RăspundețiȘtergere
  7. Foloseste si tu ca toti oamenii cuvantul satisfactie."Sadisfactia" e marca inregistrata!

    RăspundețiȘtergere
  8. Chestia cu dupa parerea mea as putea-o pune pe seama limbii romane de clasa a 12-a.M-am obisnuit cu formularea aia stas de la textele argumentative:)

    RăspundețiȘtergere

Nu interzic nici un comentariu, din cand in cand o sa va pun piedica.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Adauga la Agregator.ro Click aici si te duc Hopa sus !