V-ati uitat vreodata in jur?

Oamenii au revelatii din multe motive, majoritatea de la lipsa de etanol, dar s-au mai vazut si cazuri de oameni care s-au trezit revelati prin pesteri sau pe varfuri de munte, sau in cazul meu, complet ne privat de etanol, fix in fata calculatorului. Desigur unele revelatii n-au fost extraordinar de reusite, ca de exemplu aia in care mi-am dat seama ca ar trebui sa fac un dus. Aia nu merita un articol.

Top 10 cele mai vizionate Articole (2)

Vizitatorii au punctat urmatoarele locuri 5.

Top 10 cele mai vizionate Articole (partea1)

Vizitatorii au hotarit:

Vineri seara

E vineri seara, pentru cei recent aterizati din spatiu. Stau si imi belesc ochii in monitor si ma gandesc ca deja mi-e somn si ca pechinezii astia mici acum o sunt prin oras cu berea in bot ori se aranjeaza pentru o seara de destrabalare, fapt ce ma scarbeste complet.

O fi bine bai parazitilor sa traiti pe spinarea oamenilor muncii, care stau vineri seara sa se gandeasca cum sa duca inainte tara asta, si lumea asta?! Si dupa ce ca eu stau aici si ma chinui sa imping legendarul bolovan la deal voi, va distrati de va doare la basca si va bateti joc de noi cu organele voastre interne perfect functionale si cu energia  tineretii si pofta de viata si alte lucruri dezgustatoare.

De ce nu ma iubeste???

Cine nu s-a intrebat chestia asta pana acum (sa se culce ca intarzie la gradi maine)?

Raspunsul standard este: Pentru ca sunt ....!

Cu variantele:

1) urat

2) sarac

3) impotent

4) insensibil

5) toate de mai sus

De-ale oraşului: părinţi şi copii

   O plimbare prin oraş are farmecul ei. Vezi uneori lucruri frumoase, oameni zâmbitori, oameni agitaţi, poate e aglomeraţie, poate e pustiu. Poate e cald, poate e răcoare. Poate sunt multe maşini, poate nu. Dar mai mereu poţi fi părtaş la mici întâmplări din viaţa altora. 

   Aşteptam în staţie, alături de alte douăzeci de persoane, poate. La covrigărie se înghesuiau câteva persoane, nimic deosebit. Cum în ultima perioadă îmi fug ochii după copilaşi mici şi drăguţi, l-am zărit imediat. Mititel, cu pomeţi roşiori şi rotunjori, de vreo doi ani, blond, cu priviri energice şi curioase, stătea pitit lângă mama lui, la covrigăria din staţie. 

   Mi-am mutat privirea spre capătul străzii, autobuzul întârzia să apară. Poate au fost cinci secunde, nu ştiu. Micuţul pornise cu pas legănat înspre stradă. Era aproape de bordură, când un domn a intervenit panicat şi l-a oprit. Pentru o clipă, cred că ne-a stat tuturor inima-n loc. 

   Dar spectacolul abia acum începea. Mămica, draga de ea, căci nu cred să o fi condamnat-o cineva pentru neglijenţă – se mai întâmplă, cum spuneam, au fost poate cinci secunde, a început să urle la ăsta micu’ (care avea cel mult doi ani, deci), să îl certe. Se comporta ca o mahalagioaică. Pe un ton ridicat şi revoltat, îl lua la întrebări (retorice, bănuiesc), de parcă micuţu’ înţelegea ce tocmai s-a întâmplat. Serios? La doi ani cum ai putea să înţelegi că strada reprezintă un pericol, căci vin maşini în viteză. Staaaaai. Ce e aia ,,stradă” mai exact şi în ce măsură maşina, aka ,,vum-vum” ar putea să facă rau? Evident, nu au lipsit epitete precum: prostule, obraznicule, nesimţitule. 

   Desigur, în nesimţirea şi prostia lui, un copil de doi ani a pornit să exploreze lumea. El trebuie certat, că e mic şi prost, nu tu, părintele lui, care ai lăsat o fiinţă umană mică, neştiutoare şi vulnerabilă să se îndepărteze de tine. 

p.s

Mâine vă povestesc şi o întâmplare frumoasă din oraş!

I believe I can't fly!!!

Nu mai stiu exact cand a inceput frica mea de inaltime!? 

Probabil ca in jurul varstei de 17-18 ani, adica exact perioada in care am inceput sa-mi pun niste intrebari ceva mai complicate despre lucruri. Toata treaba a fost oarecum ciudata tinand cont ca pana atunci unul dintre visele mele recurente preferate era cel in care cadeam de pe un bloc, plutind relaxat pana aproape de pamant, unde inevitabil ma trezeam, suparat, de fiecare data, ca am fost privat de deznodamantul acestei experiente. ...Sau poate tocmai asta o explica?

Timpul, Banii, Frica si Eidon

Lasii, fricosii si curvele ideologice, probabil vor trai o zi in plus.

    Timpul inseamna bani. Cu tot respectul pentru Benjamin Franklin, aceasta propozitie a reusit sa creioneze intregul portret al falsitatilor ce guverneaza existenta noastra artificiala in bula(fiecare isi alege litera cu care incepe acest cuvant) ideologica pe care o numim societate. Totusi, cu totii stim ca ne masuram viata in ani, deci "Timpul inseamna Viata".
Una din cele doua afirmatii este eronata, daca Timpul inseamna Bani si Timpul inseamna Viata rezulta ca Viata=Bani, concluzia e adevarata daca o aplicam la nivel de rasa de semimaimuta contabila si complet gresita daca o aplicam pentru restul speciilor. Disparitia unuia din elementele esentiale vietii  scoate in mod implicit din ecuatie orice relevanta a banilor sau invers scoateti banii din ecuatie si vedeti daca viata poate exista. Viata exista total independenta de bani. Pentru alte specii viata/existenta/ziua de maine e legata de puterea familiei/grupului/ prietenilor. Incercarea de a sustine afirmatia ca timpul inseamna bani, ne impinge sa renuntam la semnificatia vietii din afara banilor. Atunci singurul lucru care ne ramine adevarat ar fi societatea in care traim si valorile impuse de ea.
      Negarea unei realitati nu duce la disparitia ei, asa cum negarea unui pericol nu duce la disparitia lui.

Jidanii lu' DEX

jidan s. m. [At: NEGRUZZI, S. I, 324 / V: (reg.) jâdan, judan / Pl: jidani / E: jid + -an] 1. (Pop.; prt) Evreu. 2. (Prt) Termen injurios la adresa evreilor. 3. (Pop.; îs) jidan botezat Creștin cu apucături rele. 4. (Pop.; îe) A avea cap de jidan A umbla cu înșelăciuni. 5.(Pop.; îe) Parcă se bat jidanii la gura lui Se spune despre cineva care vorbește repede și nedeslușit. 6. (Pop.; îe) Când vor ieși jidanii la seceră Niciodată. 7. (Ent.; reg.) Jidov (8). 8. (Orn.) Corb-de-noapte 

Din "Micul Dictionar Academic" (2002) prin intermediul DEXonline

Banii sunt problema

Am gasit explicatia la starea mea, oarecum, deplorabila:

Am prea multi bani!!!

Sunt unul dintre bulangii de chiaburi care nu traiesc cu grija zilei de maine. Ati putea crede ca sunt genul care imi gasesc scuze sau justificari pentru opulenta extraordinara in care ma balacesc, dar nu, eu sunt acelasi comunist de care v-ati indragostit:

Jos burghezia! Jos chiaburii! Jos mosierii!

In ton cu vremea

Orasul doarme

Orasele dorm ca si copii mici. Cu lumina aprinsa.

     Capitala e un oras mirific, ca oricare altul, unde sobolaneala dupa bani e la ordinea zilei, ca peste tot, toti vor fericire segmentata`n rate si sex fara obligatii, dar cu scop si una si alta.

     In bezna ce tocmai ar fi trebuit sa fie, luminile orasului sparg clipirile de vis in raze de lumina galbena. S-au aprins luminile, feeric obscur chiar linga farmacie, in mod sanitar impecabil, coltul umbrit de pomi al blocului pute a pisat acrit de caldura bulevardului. 

     Zidurile sunt imbibate de grijile, de dorintele, de dramele si de visele oamenilor ce traiesc in musuroiul de ciment, miros la fel dar toti vor altceva.

Cuvinte fara sens. Azi, dragostea.

Ca tot vorbeam de dragoste cu Colorbliss, evident o discutie pe cat de interesanta, pe atat de interminabila si inutila. Si nu zic asta din cauza interlocutorilor care banuiesc ca se situeaza undeva spre limita superioara a evolutiei primatelor catre roboti, adica aproximativ pe unde ma aflu si eu. Zic asta pentru ca nu poti sa porti o discutie despre ceva care inseamna ceva complet diferit pentru fiecare.

Procrastinare

Un cuvant greu de retinut desi descrie un fapt extraordinar de banal. Eu unul, nu-l stiam decat in engleza, a trebuit sa caut in dex sa vad ca vine tocmai de la mama lor, de la latini.

Ca sa sumarizez totul intr-o fraza:

"Procrastination fucked up my life!"