A night with the Jersey Devil -Bruce Springsteen
Nimeni nu face parte din societate , societatea e numai o mica parte din noi.
vineri, 22 aprilie 2011
joi, 21 aprilie 2011
Pastele mătii de curva ...
Pentru cei care au citit titlul si asteapta cu limba scoasa sa vada cine e curva si cine injura derulati articolul spre final.
Am iesit sa fac cumparaturi, acum vreo 2 zile mai pe seara, sa ma pregatesc si eu ca omul de buna credinta, cu d`ale gurii si cu bautura. Sfat : faceti lista cu tot ce trebuie dupa care dublati cantitatea de bautura de pe lista pentru atmosfera.
Asa, sa revenim, am terminat cumparaturile(1 cozonac si 3 sticle de vin rosu sec)asta pentru repetitie, le-am adus acasa si am iesit sa ma destind dupa stresul de peste zi la o bere in coltul blocului.
Divagatie: In fiecare an de Pasti sunt un om fericit, ca toti vor carne de miel, curcan mai nou si asa ca eu gasesc oferte bune la carne de porc, ii multumesc lu` Dumnezeu ca a stabilit clar ca de Pasti sa manince lumea carne de miel. Ii mai multumesc si ca 45 de zile se tine post inainte, Aaaaaleluuuiaaa !
Ei aici, in coltul blocului, nu e niciodata prea aglomerat si niciodata prea liber, asa ca nu te plictisesti cand esti la o bere singur, prinzi pe orice frecventa, convorbiri si chiar idei de afaceri, rezultate la viitoarele meciuri, cat si stiri politice+ birfe de zi cu zi.
Azi va prezint o convorbire telefonica speciala, un love story :
miercuri, 20 aprilie 2011
From Mexic with love
Dupa cum se vede Dl. Dex a destainuit planul nostru de afaceri cu fonduri din UE cu M iar acum tot ce imi ramine de facut e sa va tin la curent cu noutatile.
Transmitem in direct de pe strada cu trei capace unde toti românii zace, zace pe ganduri ca e preocupati daca numarul de icoane pupate de nea Puiu la Mondialul ala de nu am avut un parcurs bun, este cel recomandat de mama Omida.
Referitor la anumite aspecte sociale, un nou studiu aduce in prim plan faptul ca românii sunt deprimati, iar un alt studiu arata ca deprimatii traiesc mai putin. De ce?
marți, 19 aprilie 2011
Ne cerem scuze... suntem ocupati momentan cu biznisu
Posted by
Doxatul Dex
at
23:00
35
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex
luni, 18 aprilie 2011
Niste baieti care canta
Probabil sunt destul de cunoscuti ca eu n-am iesit de sub roca de ceva vreme :)
Oricum am zis sa pun ceva sa nu va plictisiti.
Oricum am zis sa pun ceva sa nu va plictisiti.
Posted by
Doxatul Dex
at
15:08
9
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex
sâmbătă, 16 aprilie 2011
Normalitate
Exista o singura diferenta intre oamenii normali si cei anormali.
Chiar vorbind de cazurile patologice regula asta functioneaza. Diferenta este independenta de persoana in cauza. Ea este dependenta doar de mediul inconjurator. Un om normal este diferit intr-o biserica sau intr-o comunitate de nudisti. Normalitatea nu este o caracteristica intrinseca a individului, este o constructie a grupului social din care face parte.
Posted by
Doxatul Dex
at
01:01
22
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex,
societate
joi, 14 aprilie 2011
Mari oameni: Yuri Gagarin
Am pierdut zilele astea gandindu-ma fara rost la prostiile facute de niste oameni mici astfel incat am uitat sa va aduc aminte de un mare om: Yuri Gagarin.
Posted by
Doxatul Dex
at
23:11
46
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex,
mari oameni,
Yuri Gagarin
miercuri, 13 aprilie 2011
Inbox
Acum am vazut un mail si citind textul, printre randuri, gândul a gasit o poarta si a fugit. A inceput sa umble pe paminturile presupunerilor, ca de ceva vreme nu mai fusesem pe acolo, prins fiind cu cele sfintite adica munca, apa, papa, pisu, caca, somn, acum ma bucur si eu de priveliste.
Dex si prietenii sai
Erau niste vremuri odata, cand se incalta puricele cu adidasi Romica si sarea nu foarte mult, ca nici puricii albi nu pot sa sara, cand prietenia insemna ceva. Erau niste reguli, mai mult sau mai putin scrise, unele cam stupide ce-i drept, dar care erau respectate cu sfintenie si orice incalcare era subiect de scandal monstru, daca nu de dusmanie pe termen nedefinit.
A trecut multe vreme de atunci, si lucrurile tind sa se schimbe din ce in ce in mai rau. Poate oamenii aia cu care imi petreceam eu timpul in adolescenta sunt mai buni decat cei ce s-au adunat in jurul meu in ultimii 10 ani. Poate ca, pur si simplu, trecerea timpului si nenumaratele nereusite si frustrari te transforma din tanarul idealist care credea ca poate ajunge orice, care avea incredere ca poate fi si fair-play si sa si reuseasca in acelas timp, intr-un tanar oportunist dispus sa isi gaseasca orice scuza pentru niste bani sau pentru o bucata de pasarica.
Posted by
Doxatul Dex
at
11:02
134
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex,
societate
duminică, 10 aprilie 2011
Programul Prima Casa 3,14
Cum in ultima perioada, guvernul nu reuseste sa plateasca factura la electricitate pe consumul resoului care a incalzit Casa Poporului, nu va da nici banii profesorilor, iar in programul Prima Casa a intrat si "natura". Care natura?Aia care atunci cand eram mici si ne jucam ceva o invocam mereu ca si cum ar fi fost un avantaj de nediscutat, in special atunci cand trisam cumva indirect, natura frate, natura...
Dar sa studiem impreuna propunerile pentru familiile de tineri casatoriti, tineri iubiti, tineri si nelinistiti, tineri angajati, tineri si degeaba...
Dar sa studiem impreuna propunerile pentru familiile de tineri casatoriti, tineri iubiti, tineri si nelinistiti, tineri angajati, tineri si degeaba...
sâmbătă, 9 aprilie 2011
Măriuca
Ştefăniţă era cum era mai rău între fraţi, că era de mijloc. Trebuia să asculte de cei mari şi să aibă grijă de cei mici. Nici că se putea nepotriveală mai mare pentru felul lui de-a fi, un pic nichiperce, năstruşnic şi cu dorul drumului mai mult decât al pripăşirii.
Nepoţi de preot, toţi cei 5 copii creşteau printre multe dintre învăţăturile creştine citite de capul familiei în zilele de duminică ploioase sau prea geroase când, locuind mult prea în marginea satului, nu se puteau deplasa prin noroaie, omeţi sau zloată, până la biserica din capul dealului, nu atât din cauza drumului cât mai ales din cauza mamei copiilor slabă de plămâni şi cam plăpândă la trup. Toată lumea se minuna cum putuse o femeie atât de micuţă să-i aducă pe lume bărbatului ei aşa copii‚ ’nalţi şi robuşti.
Oameni sărmani, dar curaţi la suflet şi la port, cu ruşine faţă de feţele mai pricopsite ale satului sau cele şcolite în oraşe de care nici măcar nu auziseră. Îşi vedeau de ale lor şi nu întreceau măsura ogrăzii sau a livezii şi grădinii de pe urma căreia îşi trăiau zilele.
Oameni sărmani, dar curaţi la suflet şi la port, cu ruşine faţă de feţele mai pricopsite ale satului sau cele şcolite în oraşe de care nici măcar nu auziseră. Îşi vedeau de ale lor şi nu întreceau măsura ogrăzii sau a livezii şi grădinii de pe urma căreia îşi trăiau zilele.
Când satul a fost lovit de molimă, părinţii s-au prăpădit, mai întâi s-a stins femeia răpusă de boală, iar la scurt timp bărbatul de inimă rea. Nenea, fratele cel mare se îngrijea cu una din surori, a mai răsărită, de livadă şi grădină, iar Stefăniţă avea grijă de casă şi de cele câteva animale rămase prin grajduri şi coteţe, apoi avea în grijă şi surorile cele mici, mai cu seamă pe Măriuca pe care o iubea nespus.
Când a venit războiul cel mare, băiatul avea deja tuleiele date şi pe el l-au luat la oaste, fratele cel mare fiind acum capul familiei a fost scutit având în grijă gospodăria şi surorile orfane.
La plecare i-au strecurat în desagă nişte ciorapi lungi de lână, o pâine coaptă în ţest şi o bucată de brânză, asta era tot ce aveau.
I-a luat pe fiecare în braţe şi i-a strâns tare ca să nu se vadă că-i picură lacrămile din ochi şi să nu-şi râdă Nenea de el că nu-i bărbat. Doar sora cea mai mică, Măriuca, s-a apropiat de Ştefăniţă şi cu ochii uzi i-a strecurat în sân la veston năfrămuţa ei pentru zilele de primeneală.
-Ştefăniţă să te întorci acasă, auzişi frăţioare? Să nu mă laşi singurică aici. Nenea s-o însura mai târziu, la fel şi dadele şi io? Io cui rămâi?
Posted by
mitzaabiciclista
at
13:41
60
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Eu sunt Mefisto, adica Dracu`
Nu prea știu ce as putea să scriu despre Toma Caragiu în afara de faptul ca îmi este aproape imposibil sa nu zambesc macar, de multe ori doar cand îl văd. In spatele lui Toma Caragiu , era Toma Caragiu - poetul, pentru mine a fost o surpriza.
"- Vrei să ascultăm muzică? Versuri? mi-a zis, îşi amintea Valentin Silvestru.
- Ce fel de versuri?, am întrebat, presupunând că ar fi vorba de un disc al vreunui poet.
- Versuri... Apoi dumneata mă primeşti în casă, ai o clipă de odihnă şi eu să te pun să spui versuri? Ale mele.
Am privit surprins caietul.
"- Vrei să ascultăm muzică? Versuri? mi-a zis, îşi amintea Valentin Silvestru.
- Ce fel de versuri?, am întrebat, presupunând că ar fi vorba de un disc al vreunui poet.
- Versuri... Apoi dumneata mă primeşti în casă, ai o clipă de odihnă şi eu să te pun să spui versuri? Ale mele.
Am privit surprins caietul.
Posted by
MILOGUL
at
00:40
4
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Milogul,
social,
Toma Caragiu,
viata
vineri, 8 aprilie 2011
Un nou cutremur in Japonia
Inca 28 000 de morti si nu se stie cati disparuti.Se pare ca Dumnezeu ii pedepseste pe Japonezi pentru ca nu sunt crestini. E cam greu de inteles pentru El ca e nevoie de mai mult decat de niste cutremure sa dobori un Samurai. Intre a intoarce si obrazul celalalt si a pune mina pe minerul Katanei, e cale lunga. Ma mir ca nu a aparut nimeni sa profeteasca Apocalipsa venirea judecatii de apoi, ingerii calare pe cai de foc maturand pamintul cu fulgere in maini, mortii ridicandu-se printre cei vii. Se pare ca Dumnezeu asta "it`s a persistent M.F" si e foarte busy, busy like a bee.
joi, 7 aprilie 2011
Sterilizam sau Eutanasiem patrulaterele de pe strada?
Sa incepem cu un indemn calduros si umed: "Pupaia-ti sub coada !" clasic de fapt.
marți, 5 aprilie 2011
Rubrica de arta! Azi portrete de programatori de corporatie.
Departe de mine gandul de a imi privi cu superioritate colegii, actuali sau trecuti, stiti cu totii cat respect am eu pentru bietii pampalai introvertiti. Dar, acest respect, care vine din inima, nu ma opreste sa nu fac o mica karacterizare a tipurilor de programatori de corporatie cu care am avut placerea sa ma ciocnesc. Plangerile va rog adresati-le prin documentul tip atasat:
Posted by
Doxatul Dex
at
22:26
42
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex,
social
luni, 4 aprilie 2011
Micile bucurii
Exista teoria asta, ca viata devine frumoasa daca te bucuri de lucrurile mici care te inconjoara. Vai, un rasarit de soare, vai, o privighetoare care canta, vai, am primit cadou un tricou cu Che Guevara. Pe zi ce trece cred ca toate astea sunt doar un rezultat al indoctrinarii facute sarantocilor de baietii cu bani. Si lasand asta la o parte: te bucuri de lucrurile mici? Esti un om mic! Un insignifiant! Un mediocru fara pic de sansa sa faci altceva! Un personaj perfect adaptat la statutul de vaca de muls, care devine vaca de carne imediat ce nu mai da lapte!
Posted by
Doxatul Dex
at
23:42
27
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex
Danga - Langa
Danga - Langa suna`n asfintit talanga si de la pasune iaca, tacticoasa vine vaca. O vaca a trecut pe drum, datorita prospetimii ierbii a trecut-o... asa un fior si a lasat fiorul mare maro in mijlocul strazii. Cu zeflemeaua caracteristica bovinelor si-a miscat soldurile mai departe spre casa.
Un pui de pasare mic, tocmai invatase sa zboare, era a doua oara cand pleca din cuib, trecu in zbor pe deasupra drumului si atras de "ceva-ul" de pe drum, dadu un ocol fiorului maro lasat de vaca. Dominat de curiozitate se lasa incet, in zbor planat, fix pe fiorul cu pricina, care deveni un fel de nisip miscator.
vineri, 1 aprilie 2011
De-ar fi de intai aprilie...
axa pamantului, neutrinii si triunghiu bermudelor
Posted by
Doxatul Dex
at
17:46
4
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex,
Romania
1 aprilie - Ziua pacalelilor
Trebuie sa va spun, ca doar nu ne aude nimeni, ca azi daca ar fi fost sa pregatim o pacaleala, am fi facut-o dupa cum urmeaza.
Persoane implicate, subsemnatul pe aici pe acolo prin partile esentiale dar fara mare importanta, victima(necititoare de blog- ghinion nu?) barbat feroce, manager cu chelie in tranzitie.
Apropo de chelia lui problemele au inceput atunci cand a ramas decat cu 3 fire de par, ca nu stia pe ce parte sa isi faca freza . Carare pe staga, carare pe dreapta, avea optiuni si de asta consulta her stilisti renumiti. La ceva timp a ramas decat cu 2 fire de par si lucrurile au fost simple, carare pe mijloc. Acum are decat 1 fir de par si din nou e dilema mare: sa se rada in cap,sa-l tunda scurt militareste sau sa mearga la cabinet sa-l faca valvoi, sa-i dea volum.
Victima noastra, in afara de ce v-am povestit, mai are o slabiciune, masina lui. E in stare sa scuipe elegant in batista si sa lustruiasca la masina pina ramine cu gura uscata ca un pui de pasare ce sta in cuib cu gura deschisa spre cer.
Scenariu:
joi, 31 martie 2011
Comemoram 146 de comentarii la 1 articol
In mod evident lucrurile sunt scapate de sub control, in vartejul comunicarii mi-a sarit tigla de pe casa si cred ca daca imi numar comentariile din viata reala in situatii complicate, se opresc pe undeva pe la 50-100, unde va credeti aici, pe twiter? Cine sunt eu Turturika_papusik_19 cu blogul negru?Ce mam.... (pacman) ...... (pacman din nou) ......................................................................
hiar nimeni nu mai discuta la subiect, putina seriozitate, voi credeti ca se poate discuta asa orice(aici nu a ajuns pacman).................................................................................................. joaca cineva pacman? Sau facem un ping - pong?
.
Servesc: I
.
Retur: I
Primesc la fileu: I .
Siii 15-0: _ .
Nu sunteti curiosi ce se intampla in continuare?
luni, 28 martie 2011
A avut Isus prietena?
Beam eu o bere biblica (in sensul ca e o treime de fapt) cu amicul Danyxs, fost scriitor p-aci, si am dat peste intrebarea asta! Nu stiu cum sa-i zic, ca mi se pare o intrebare foarte importanta pentru credinta mea in Dumnezeu, sa zic ca ar fi ca... ca... nu imi gasesc cuvintele.... sa zicem o veriga lipsa?
Desigur aici nu lipseste doar veriga, lipseste tot lantul, plus cainele legat de el, dar ma rog, sa nu divaghez. Deci:
A avut Isus prietena?
Posted by
Doxatul Dex
at
23:02
155
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex,
religie
De ce dai, mă?
Cel mai mult mă enervează cel căruia îi place să dea cu rahat în ceilalţi. Nu am înţeles niciodată această patimă. Există indivizi care au asta ca scop în viaţă. Ies în stradă şi caută plini de demenţă primul rahat care le iese în cale. Apoi se apleacă cu viteză după el, probabil din de spaima de a nu apărea altul să îl ia înaintea lui. Îl frământă în mâini plăcându-i cum compoziţia aia defecată de cine ştie ce stomac supraplin îi intră în striaţiile pielii şi pe sub unghiile netăiate ocupând precum apa fieşce colţişor sau locşor ascuns. Apoi începe să îi dea forme de pietre cu colţuri şi aşteaptă după trecători.
Primul care îi iese în cale e deja prima ţintă. Motivul? Faptul de a fi trecut pe acolo.
De ce fac asta astfel de indivizi? Într-un timp am încercat să-mi bat capul însă nefiind logic ceea ce fac ei nici mintea mea nu a găsit răspunsul, apoi exista riscul să mă revolt şi să procedez în aceeaşi manieră, dar educaţia de acasă de la părinţi şi bunici m-a oprit la timp. Pe urmă mi-am adus aminte că e mai bine să observi cursul evenimentelor înainte de a acţiona.
Ştiţi ce se întâmplă cu asemenea indivizi? Rămân impregnaţi cu un miros de putred. Fiindcă joaca de-a plastilina cu rahatul prin mâini a făcut să-i intre mirosul în piele definitiv, iar toţi ceilalţi care trec pe lângă el îşi duc mâna la nas şi grăbesc pasul lăsându-l nedumerit în mijlocul străzii şi incapabil de a pricepe de ce naiba nu îl bagă nimeni în seamă când el a făcut totul spre a fi interesant.
Poate că până la urmă cel mai indicat ar fi să putem obliga astfel de fiinţe să stea câte o oră pe zi într-o piaţă plină de porumbei!
Posted by
mitzaabiciclista
at
13:29
14
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Revoltă pe maidan
Bare Necessities
Dati omului o sansa, la final e greu sa nu zambesti, chiar daca nu tocmai inteligent, dar merge, o saptamina minunata tuturor !
Later edit.
Later edit.
duminică, 27 martie 2011
Cortina va rog !
Intamplator, sau nu, zilele astea mi-am adus aminte ce idei si ce ganduri si ce convingeri aveam inainte sa ma fac mare.
joi, 24 martie 2011
S-a mai dus un an...
Posted by
Doxatul Dex
at
15:00
33
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex
marți, 22 martie 2011
Azi fara articole
O poezie pentru o trecatoare .
Regret
De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau şi azi în cale -
Îmi place mult ca să-i privesc,
Dar mă cuprinde-o jale...
Căci parcă-mi spune-un nu-ştiu-ce...
Ca mâine poate am să mor -
Şi dânşii n-or mai fi priviţi
De nici un trecător...
De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau şi azi în cale -
Îmi place mult ca să-i privesc,
Dar mă cuprinde-o jale...
Căci parcă-mi spune-un nu-ştiu-ce...
Ca mâine poate am să mor -
Şi dânşii n-or mai fi priviţi
De nici un trecător...
luni, 21 martie 2011
Dumnezeu?
@Serioja & altii
O sa incerc sa-ti raspund la intrebari tie sau altora care au intrebarile dar nu le-au pus si o sa fac asta printr-un post, cu toate ca ai comentat la un articol al lui Doxatu.
1.Incerc si eu sa inteleg, insa imi e greu sa ma concentrez: vorbim despre religie in general sau despre crestinism?
Raspuns: Vorbim despre religie.
O sa incerc sa-ti raspund la intrebari tie sau altora care au intrebarile dar nu le-au pus si o sa fac asta printr-un post, cu toate ca ai comentat la un articol al lui Doxatu.
1.Incerc si eu sa inteleg, insa imi e greu sa ma concentrez: vorbim despre religie in general sau despre crestinism?
Raspuns: Vorbim despre religie.
duminică, 20 martie 2011
"Erezia de duminica" sau "Exercitii pentru credinciosi"
1. Cititi mai intai cele 2 posturi anterioare, ca sa intrati in atmosfera, asta si asta.
2. Daca nu esti credincios, inchide browserul si du-te si bucura-te de viata.
3. Daca esti credincios, ia-ti o batistuta si citeste mai departe.
Printeaza articolul asta, alege-ti un colt al camerei si asaza-te confortabil. Acum incepe sa repeti in gand: "Noe a urcat TOATE animalele pe o corabie", "Adam si Eva au avut doi copii, Cain si Abel, si ei s-au inmultit si asa am aparut noi", "Moise a facut o gaura in Marea Rosie". Poti sa mai alegi si alte pasaje, e plin de ele. Daca dupa ce repeti aceste cretinitati timp de 15 minute inca mai crezi, sterge-ti spumele de la gura cu batistuta, inchide browserul si dute sa astepti sfarsitul lumii.
Posted by
Doxatul Dex
at
11:19
29
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex,
religie
sâmbătă, 19 martie 2011
Raiul este în dreapta
Am stat şi am citit de câteva ori postul de ieri scris de Milogul reflectând la mesajul ce răzbate din spatele rândurilor, apoi sunt momente în care chiar mă gândesc de zece ori înainte de a spune ceva şi nu neapărat de teama ridicolului sau a naivităţii ideilor proprii, ci pentru că sunt situaţii în care se poate întâmpla să nu am nimic de spus.
Începusem totuşi să-mi scriu comentariul conştiincioasă şi atentă la idei când deodată mi-am dat seama că subiectul pe care l-a deschis Milogul este mult prea complex, iar eu fiind cam vorbăreaţă din fire, doar sunt olteancă, adică o condiţie sine qva non, nu mă pot rezuma de data asta la un comentariu.
În principiu (şi atenţie vă rog căci îmi voi alege cu grijă fiecare cuvânt) religiile sunt făcute pentru îndrumarea către o viaţă mai liniştită psihic a unei comunităţi.
Posted by
mitzaabiciclista
at
22:24
5
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Cum ajung in RAI ?
O problema serioasa pentru omenire este Viata de Apoi.
Nu glumesc, sunt mult mai multi preocupati sa ajunga intr-un Rai imaginar decat sa -si faca Raiul real pe Pamint. Cea mai mare parte de oameni care adera la o credinta o fac pe o structura de teama, de amenintare, frica de a ajunge in Iad sau in alt loc teribil(la munca spre exemplu), iar in varianta recompensativ-pozitiva, in Rai, iarba verde, pomi infloriti, ingeri care zambesc si canta. Raiul e ca si cum te-ai duce la tara, prinzi o sarbatoare si toata lumea e relaxata ca nu munceste pe camp.
Cati sunt preocupati mai mult de viata de apoi decat de viata de aici? O sa vedeti in tabelul de mai jos:
O nocturnă pentru cei nocturni
Posted by
mitzaabiciclista
at
01:36
1 comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
nocturne
vineri, 18 martie 2011
Un sambure de adevar
Am inceput sa dezvolt in ultima vreme o pasiune pentru sucul portocaliu de portocala proaspat stoarsa, combinat cu ceva miere, gheata, si'un strop, doi, de apa minerala. (De lene sa curat si sa mai si mestec probabil, sa nu credeti ca'mi face palcere sa storc bietele portocale) Merge si cu apa plata, dar se bea doar cu umbreluta, imbracat in roz, depilat si cu gesticulaturi gingase, feminine.
Ieri nu cumparasem eu portocalele.
Erau tot din Kaufland, dar vrac, nu celebrele plasute ca de cartofi cu care imi obisnuisem storcatorul. Iau doua si fara sa ezit le tai jumatati. Surpriza. Nici urma de sambure, ca la suratele lor grecesti. Bun. Ma saturasasem de jumatati de samburi care scapau prin sita storcatorului.
M-apuc de stors, fericit, remarc ca-s mult, mult mai zemoase. Aproape 150ml suc dintr-o singura portocala. Alta bila alba.
Dar in continuare nici urma de sambure. La fel si-a doua. Ulterior a 3a. A 4a. Deja nu mai era ceva izolat, n-am gasit niicun sambure in toata punga.
In viata mea n-am fost atat de entuziasmat. Fug glont in Kaufland si rog sa-mi dea voie sa-l felicit pe tipul care scotea samburii din portocale. "Ha! Niste naivi!" imi zic. Incercam doar sa aflu procedeul. Probabil ca nu eram primul care-ncercase asta, altfel nu-mi explic de ce m-au refuzat. Ba au mai si negat c-ar face asa ceva, in ciuda insistentelor mele.
De-atunci ma bantuie aceeasi dilema: Prin spori? Prin oua? Nasc pui de portocala vii? Le fabrica in China? M-or fi mintit in Kaufland?
De ce are Omul umbra ?
Intrebari tipate-n soapta gandului, in nopti fara de luna si fara vise, cand stai cu ochii intorsi spre suflet si astepti cu mainile incordate, o licarire in bezna mintii, sa poti zari o cale spre drumul care nu se incheie.
Si nu vezi nimic si nimeni nu vine si esti atins de mantia cea neagra a indoielii, iar lumea...lumea se oglindeste intr-un lac, un lac numit pe scurt societate. E un lac a carei liniste de suprafata nu trebuie deranjata , paseste incet pe malul vietii tale, nu deranja scarbosul, caci din adincurile intunecate ies monstrii plasmuiti cu ura insetata de dorinte, de succes, de viata lunga, de Dumnezei inchipuiti, de cruci si stele, simboluri, semiluni, de bani si aur blestemat, de razbunare.
Si nu vezi nimic si nimeni nu vine si esti atins de mantia cea neagra a indoielii, iar lumea...lumea se oglindeste intr-un lac, un lac numit pe scurt societate. E un lac a carei liniste de suprafata nu trebuie deranjata , paseste incet pe malul vietii tale, nu deranja scarbosul, caci din adincurile intunecate ies monstrii plasmuiti cu ura insetata de dorinte, de succes, de viata lunga, de Dumnezei inchipuiti, de cruci si stele, simboluri, semiluni, de bani si aur blestemat, de razbunare.
miercuri, 16 martie 2011
Alo! Pedofilu?!
Stiu, stiu, sunt lucruri mult mai importante de care poti sa-ti bati joc pe blog! Revoltele din Orientul Mijlociu de exemplu! Si da, nimeni nu zice: SUNT REVOLTE SI IN PALESTINA SI IN IRAK! Sau coincidenta nefericita din Japonia, zeci de mii de morti! Naspa! Bine ca sunt japonezi, ca daca era un popor d-asta pisacios ca romanii nu-si mai reveneau 2000 de ani!
Posted by
Doxatul Dex
at
23:55
43
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex,
societate
ContraReplică
Dumnezeu, într-o-ncercare,
Construind la Rai o poartă,
Vru să fie lumea mare
Şi lui Adam dădu consoartă.
“Iată fiule, îi zise,
Dintr-o coastă ţi-am creat,
Nălucire ca din vise
Singur, eu nu te-am lăsat.”
“Vezi Adame că-i firavă,
Plăsmuită mai silfidă,
E femeie şi-i suavă,
EU ţi-o dau s-o ai în grijă.”
Dumnezeu stătu-n grădină,
Pe Adam să mi-L înveţe,
De femeie cum să ţină
Şi doar ea sa îl răsfeţe.
Posted by
mitzaabiciclista
at
00:26
19
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Adam şi Eva,
Rai,
sex
marți, 15 martie 2011
Jocurile 3
In ziua ce a urmat, ne-am bucurat ca niste copii la borcanul de miere cand am urcat pe munte, am uitat de toti si de toate, lumea s-a facut mare, imensa, muntele era mai sus de nori si noi eram umili in fata lui.Cerul era sub noi si soarele se mira cu razele lui calde de piticii de pe crestele inzapezite.
luni, 14 martie 2011
Taicu'
Taicu’ era sârb şi când era holtei făcea negustorie cu animalele dincoace de Dunăre. Trecea iarna râul înghetat cu oile şi le ducea la poalele muntelui unde le vindea ciobanilor români. Era învăţat de mic să muncească din greu. Pâna se făcea vară cobora iar la graniţă .
S-a nimerit într-o duminică sa fie o nuntă într-un sat prin sudul Olteniei. S-a oprit să se uite la nuntaşi cum jucau hora în mijlocul uliţei. Era obosit, plin de praf şi cam fără chef, dar imaginea sătenilor primeniţi de sărbătoare însoţiţi de muzicanţii veseli îl făcu să uite pentru câteva clipe drumul pe care încă îl mai avea de făcut.
Sprijinea jgheabul fântânii aşteptând să se adape calul în timp ce privirile ochilor lui întunecaţi de sprâncenele groase se opriseră asupra unei fete din horă. Nu era prea năltuţă, avea părul lung împletit în coadă pe spate şi împodobit cu cununiţă de flori la tâmple, dar ochii erau plini de foc. Bunica ne spunea că dacă Taicu’ nu ar fi prins în ziua aceea mâna fetei în horă nici ea şi nici noi toţi nu am fi existat.
A ajuns repede la părinţii ei, nu prea avea mult timp şi dintr-o dată parcă nici răbdare nu mai avea, dar mama fetii i-a spus că nu îl ştie, să-şi vadă de drum! Atunci străbunicul a scos chimirul şi a deşertat toţi banii pe o laviţă. Se umpluse macatul de bănet.
Posted by
mitzaabiciclista
at
00:44
26
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
duminică, 13 martie 2011
Focul 2
Dupa ce ne-am cazat in superba noastra cabana de lemn, urmatoarea etapa a fost sa facem cald, pentru ca se inserase si era de ajuns sa vrei sa iti stergi nasul ca ramineai lipit intr-o pozitie "ganditorul de la Hamangia" .
-Ma duc eu sa iau lemne, am zis si am iesit pe usa afara nestiind in ce directie sa o apuc.Am inteles repede unde sa merg, de la vecinii nostri care erau 4 fete ce depindeau de lemnele noastre ca sa aibe caldura, adica soba era ingropata in peretele nostru comun, jumatate la noi jumatate la ele, numai ca doar pe la noi se puteau baga lemne in soba.
-De la ce cabana esti?
-De la numarul 5
-Bine ia un butuc si cauta toporul, sparge-l si fa focul. Ai mai facut focul pina acum?
-Da...
-Bine aveti grija sa nu va scape vreun taciune pe jos ca luati foc.Cam asta a fost protectia muncii.
sâmbătă, 12 martie 2011
Drumul 1
Punctul de plecare era din fata liceului, toate locurile din autocar erau ocupate. Stateam in spatele autocarului sa putem asculta muzica de la un casetofon cu baterii marca International, sa bem si eventual sa aprindem o tigare, usile oricum nu se inchideau etans.
Am ajuns aproape de Pietrele, de fapt mai aveam inca 1 ora de mers, conform semnului din fata noastra, dar pe jos, autocarul nu putea sa ajunga nici pe vreme buna pina sus, dar pe zapada. Eram un grup de 5 baieti an de BAC din acelasi liceu restul din licee diferite, nu prea ne cunosteam, rucsacii nostrii aveau aprox 30 de kg fiecare, mincare 25 %, haine 25 % si 50 % Rom si Vodka. Am inceput drumul de 1 ora cu zambetul pe buze, din cand in cand mai trageam cate un gat de rom ca nu inghetam si dupa vreo juma de ora de mers, surpriza. Zarim in fata noastra printre fulgii de zapada, cu ochii mijiti de la frig si bautura, un alt semn .
- Am ajuns! horcaie M printre dintii inclestati de bautura.
Am ajuns aproape de Pietrele, de fapt mai aveam inca 1 ora de mers, conform semnului din fata noastra, dar pe jos, autocarul nu putea sa ajunga nici pe vreme buna pina sus, dar pe zapada. Eram un grup de 5 baieti an de BAC din acelasi liceu restul din licee diferite, nu prea ne cunosteam, rucsacii nostrii aveau aprox 30 de kg fiecare, mincare 25 %, haine 25 % si 50 % Rom si Vodka. Am inceput drumul de 1 ora cu zambetul pe buze, din cand in cand mai trageam cate un gat de rom ca nu inghetam si dupa vreo juma de ora de mers, surpriza. Zarim in fata noastra printre fulgii de zapada, cu ochii mijiti de la frig si bautura, un alt semn .
- Am ajuns! horcaie M printre dintii inclestati de bautura.
joi, 10 martie 2011
I am the Passenger
Pentru toti cei care se simt calatori in trenul vietii si nu numai va dedic o melodie tare draga mie.
miercuri, 9 martie 2011
Sunt un calator...
Posted by
Doxatul Dex
at
23:31
9
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex
Înapoi în trecut
Sunt dezamǎgitǎ, oameni buni (sau nebuni, dupǎ preferinţe). Poate ştiţi deja cǎ eu nu am televizor şi nici nu îi duc lipsa. Uneori, când e mama singurǎ acasǎ, mǎ instalez pe canapeaua ei şi timp de 10-15 minute, butonez telecomanda.
De obicei, mǎ plictiseşte teribil activitatea şi renunţ repejor. Uneori, mi-e dat însǎ sǎ aud tot felu’ de ştiri mai mult sau mai puţin şocante. Şi mǎ şochez, cǎ altceva nu ştiu ce aş putea face.
Deci, cum s-au adaptat românaşii pe timp de crizǎ ?
Au redus din rǎsfǎţ.
Care rǎsfǎţ ? Cel de suprafaţǎ cumva ?
A, nu, cum aşa ceva ?! Au redus cheltuielile, iar produsele pentru igiena personalǎ se pare cǎ sunt considerate cele mai ,,reductibile’’. Cum aşa ? Ne întoarcem în evul mediu, când apa era un duşman atroce ? Aveam eu o vagǎ bǎnuialǎ cǎ suntem un neam de nespǎlaţi, dar vroiam sǎ mǎ simt în secolul XXI şi chiar speram cǎ încep şi oamenii sǎ conştientizeze importanţa igienei personale. Uite cum m-au trǎdat compatrioţii. Am rǎmas şocatǎ pe câmpul de luptǎ.
Deci, pasta de dinţi, şamponul, sǎpunul şi deodorantele – produsele ale cǎror vânzǎri s-au redus dramatic în ultimul an. Sǎ reformulez, nu doar dramatic, cel mai dramatic. Sunt urmate de ciocolatǎ (şi la asta renunţaţi, fraţilor? Trǎdǎtori ce sunteţi) şi unele bǎuturi (nu alcoolice, decât dacǎ berea intrǎ la categorie).
Cel mai puţin afectate sunt produsele alimentare. Ce, nu era evident? Românaşii mǎnâncǎ asemeni porcuşorilor, în continuare, dar considerǎ cǎ de sǎpun se pot lipsi. Cât despre produsele de îngrijire a locuinţei rǎmân şi ele la loc de cinste. E important sǎ primeşti musafirii cum se cuvine, clar? Ce conteazǎ cǎ emani arome sfâşietoare!
Nu e ca şi cum aş considera cǎ mâncarea ar fi irelevantǎ pentru viaţa unui om sau cǎ nu e important sǎ pǎstrezi curǎţenia în casǎ. Dimpotrivǎ. Dar pur şi simplu astfel de clasificǎri transpun prioritǎţile oamenilor şi mǎ întristeazǎ. Mǎcar dacǎ ar fi fost un minim de echilibru, cǎci e normal sǎ se reducǎ din cheltuieli. Ce nu mi se pare normal este ca produsele de igienǎ personalǎ sǎ fie cap de listǎ. Sǎpunul, şamponul, deodorantele? Ia mai tǎiaţi din parfum şi spǎlaţi-vǎ cum trebuie...
Nu vreau sǎ intru în detalii scârboase, nici mǎcar nu am vǎzut ştirea cap-coadǎ.
Cert e cǎ m-am necǎjit, enervat şi revoltat în acelaşi timp! M-aţi dezamǎgit crunt, compatrioţi care sunteţi.
Vǎ dau pe mâna lu’ SuperSoap, afurisiţilor !
(uof, gata ! mi-am expus frustrǎrile. Acum trebuie sǎ îmi cer scuze ? Vǎ pup în frunte, doar dacǎ faceţi dovada produselor de igienǎ personalǎ). Şi mai mâncaţi ciocolatǎ, poate vǎ vine mintea la cap.
Element antisocial
luni, 7 martie 2011
Antrenament intens ... de viata
Hai sa va minunez cu ceva intelepciune culturistica bai necunoscatorilor! Ca poate va dau una daca nu sunteti atenti!!! Sau va dau una preventiv! Jap!
Bagi acolo la sala, cum zice specialistii, greutati, repetari, efort, calorii, proteine si aminoacizi, bagi pana iti tremura mainile si nu mai poti sa ridici o sticla cu steroizi. Apropo, atunci e momentul propice sa-i dai doua scatoalce peste ochi unui umflat d-asta! Dar sa revenim la subiect: faci efort, organismul reactioneaza! La un efort moderat baga niste adrenalina acolo, creste pulsul si tensiunea, baga stomacul in boala sa scoata tot ce poate sa hraneasca muschii. Mananci ca porcul, muschiul creste, sau macar asa ti se pare de la oglinzile alea masluite de la sala. Una peste alta, totul e normal si de bun simt, faci antrenamente - ai rezultate.
Posted by
Doxatul Dex
at
22:14
24
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex,
rutina
sâmbătă, 5 martie 2011
Un sat pe verticala
Sa le dam Parazitilor ce e al lor, premiul "Poetii nepereche" al Academiei Romane, sectiunea "Bere si mici".
sursa |
Dar sa revenim la subiect, dupa cum stiati probabil deja, sunt satul pana peste cap de statul la bloc si de colocatarii imbecili care misuna prin el. Ca punct de plecare pentru o enciclopedie, sau poate pentru lista unui ucigas in serie, care s-a gandit sa mai diversifice, m-am gandit sa fac o clasificare sumara a locuitorilor din blocul meu:
1) Melomanul de la 3
Asta este nemesisul meu de moment, dat fiind auzul meu deosebit de fin si traumele capatate din cauza unui alt meloman de nivel si mai inalt. Nu stiu cine e, sau cum arata putza respectiva, dar sunt convins ca atunci cand imi va sari mustarul suficient de mult incat sa iau juma' de pachet de unt (ca de, nu te duci in vizita la vecini cu mana goala) si sa ma duc sa i-l dau sa-l guste anal, se va vindeca instant de placerea de a asculta muzica impreuna cu restul blocului.
Posted by
Doxatul Dex
at
18:20
34
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex,
la bloc
miercuri, 2 martie 2011
1 Martie
Nu știu ce se zice de 1 Martie la femei, dar în nici un caz nu îmi vine ceva de primavară, parfumul florilor și dragostea de pe alei, pe frigul si criza asta puțin loc de romantism. Nu imi plac sărbătorile organizate si nici nu stiu cum mi-ar sta să spun că...
duminică, 27 februarie 2011
Dropa
Bayan Kara-Ula , intre China si Tibet, anul 1938
O expeditie descopera un loc de inmormintare in care toate scheletele gasite nu depaseau 1.38m, lasind la o parte faptul ca oricum chinezii nu depasesc acum 1.40m, interesant este faptul ca in acelasi loc s-au gasit cateva discuri de piatra.
Posted by
MILOGUL
at
02:10
34
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
dropa disc,
Milogul,
mister
sâmbătă, 26 februarie 2011
(NSFW)Weekend
Aha, a venit vineri seara, astept cu nerabdare sa vina ora 6 sa dau cu cartela si sa plec in
WEEEEKEEEEEND!!!!
Minunatia minunatiilor! Libertate! Odihna! Poate un club, poate o betie, poate o domnisoara cu sanii mari! HA! HA! Fericireeeee! Am scapat de muncaaaaaa!!!
Posted by
Doxatul Dex
at
00:52
6
comments
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Distribuiți pe TwitterDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Labels:
Doxatul Dex
Abonați-vă la:
Postări (Atom)